Traim vremuri agitate, in care banul este zeul suprem. Ne inchinam la el in fiecare zi si incercam, cu orice pret, sa atingem una dintre intruchiparile lui fizice. Monede zornaitoare, bancnote verzui, mototolite sau noi, plastice cu cipuri. Conteaza mai putin forma sau culoarea, important este sa fie in numar cat mai mare. Ne calcam in picioare pentru tigai sau pentru ultimul model de Ferrari, ne zbatem sa prindem ultimele locuri spre destinatii exotice sau suntem dispusi sa dam chiar si mii de euro pentru a ne petrece Craciunul la o masa intr-un club la moda, in loc sa sarbatorim in familie, in jurul unui brad frumos impodobit si in sunet de colinde. In aceasta goana dupa mai mult, mai mare, mai scump si mai stralucitor, uitam sa ne bucuram de ceea ce avem, uitam sa apreciem si lucrurile marunte. Si, mai ales, uitam ca pentru unii semeni, mai putin norocosi decat noi, o mare bucurie poate fi produsa doar cu un gand frumos, o urare din suflet si… o simpla si banala briosa.

Acest adevar, atat de usor de intuit si care, totusi, ne scapa adeseori din vedere, ne-a fost amintit prin initiativa inspirata a unor oameni de suflet. Este vorba de oamenii de la Electrolux si Golin Harris, care au reusit sa transforme o aniversare a unui proiect de PR in ceva mult mai important: un fel de colinda de Craciun. Nu au fost nici Ebenezer Scrooge, nici cele trei spirite ale Craciunului, dar au fost cativa copii de la Centrul de Plasament “Ciresarii II” din sectorul 5, ale caror colinde si emotii ne-au atins puternic. Nu stiu ce gandesc ceilalti colegi de food-blogging care au fost prezenti, dar eu, una, as vrea ca astfel de idei sa prinda viata mai des. Promit sa spun, mereu, prezent!

Sa va si detaliez un pic cele intamplate joi seara, la Club Cortina in Corbeanca. Dincolo de locatia superba, pregatita cum se cuvine pentru Craciun, a fost o intalnire a tuturor food-bloggerilor care au participat, pe parcursul unui an, la proiectul “Passion4Cooking” al Electrolux. V-am mai povestit de proiect prin mai si prin iulie (AICI si AICI), iar acum s-a implinit un an de la demararea lui. “Mama” proiectului, marketing-managerul Carmen Georgescu (Electrolux) si “bonele” Roxana Diba, Alina Chelu, Alexandra Branzan si Monica Botez (Golin Harris) au avut o idee geniala: ne-au invitat la “taierea motului”, iar pe post de cadouri pentru “copil” am adus briose. Fiecare dupa bunul plac, colorate sau nu, cu diferite arome si fructe. Briosele au avut o destinatie clara: au ajuns la Centrul de Plasament “Ciresarii II”, prin amabilitatea reprezentantilor Crucii Rosii. Nu au lipsit de la “taierea motului”, buna dispozitie, surprizele si, dupa cum am spus inca de la inceput, emotiile. Atmosfera a fost superba, iar compania mai mult decat placuta. Au spus “prezent” la apel oamenii din spatele a zeci de bloguri: Ana, Andi, Lavinia, Elena, Florin, Mihai, Madalin, Monica, Cristina, Antonina, Bogdan, Brindusa, Carmen, Cristina, Edith, Andreea, Catalina, Marcel, Georgiana si Iolanda, Alina, Ileana, Loredana si Miha. Imi cer scuze daca am uitat pe cineva :).

Si, pentru ca imaginile valoreaza mai mult decat cuvintele, iata cum a aratat petrecerea, incepand cu momentele de “centralizare” a brioselor, astfel incat prajiturelele delicioase sa-si gaseasca locul in cutii si sa plece spre destinatari. Eu am pregatit doua feluri de cupcakes/muffins/briose: cu migdale, ciocolata si visine (cele din dreapta, intoarse cu susul in jos :P), respectiv cu lamaie si jeleu de capsune, imbracate in martipan (cele din stanga, rosii). Reteta pentru cupcakes-urile cu migdale, ciocolata si visine o gasiti AICI, pe cealalta, promit sa o postez maine.

De satisfacerea poftelor armatei de food-bloggeri s-a ocupat gazda noastra, Anca Mitu, prin intermediul firmei de catering detinute. Au fost delicioase preparate romanesti, de la sorici, toba, piftie, zacusca si fasole, la sarmale, pastrama si carnati, precum si purcelus la protap… Purcelus, acompaniat de mamaliga la ceaun si muraturi. Yummy!

Iata si copiii de care va vorbeam. Inocenta, emotiile si colindele lor ne-au ajutat sa ne amintim ca exista pe lume lucruri mai importante decat cele care ne acapareaza zilnic.

Potrivit traditiei, la taierea motului, “copilul” Electrolux a avut parte de obiecte insirate pe o tava, dar si de o turta mai speciala, scutecele Domnului. Urarile de “La Multi Ani!” au fost indreptate spre “mama” copilului, Carmen Georgescu. Iar pentru un final apoteotic, un soi de trifle uriase, cu bucatele de bezea, mascarpone si muuulte fructe de padure. Delicios!

Inchei aici, urand “copilului” Electrolux sa creasca si sa infloreasca, sa ne cheme si la majorat :P. Iar, voua, cititorilor acestui blog, va urez Sarbatori fericite, cu multa caldura in suflet si cu bucurii, alaturi de cei dragi!