Au trecut concediile si vacantele, ne-am intors cu totii la servicii, scoala, gradinita, etc. Si, ca de obicei, timpul este o marfa greu de gasit, nu? Asa ca suntem mereu in cautarea unor solutii de economisire a timpului, macar in bucatarie. Iar reteta de fata ne ajuta sa facem acest lucru, deoarece nu presupune multe si complicate etape, iar rezultatul este delicios. E vorba de binecunoscuta tocana, dar nu cu porc, cum se obisnuieste de regula pe la noi, ci cu vita. Lasate sa fiarba pe indelete, bucatelele de vita devin foarte fragede, iar sosul cu ceapa, usturoi si rosii, parfumat cu cimbru si, surpriza, un pic de pudra de curry, le invaluie apetisant. Puneti alaturi un pic de piure de cartofi si o salata verde si gata! Aveti un fel principal sanatos, gustos si satios!
Posts Tagged ‘ceapa’
Friptura de vita la cuptor, in stil italian
Despre metoda gatirii lente (slow-cooking) a carnii de vita, ca solutie pentru a obtine o delicioasa si frageda friptura de vita (chiar si din bucati de carne mai ieftine, folosite la gatit), v-am vorbit cu ceva timp in urma, cand v-am tentat cu o Friptura de vita la cuptor cu portocala si miere. Ei bine, astazi va propun variatiune pe aceeasi tema :). Adica, ramane carnea de vita, dar umblam pe la ingrediente, astfel incat ducem preparatul in zona bucatariei italienesti. Rezulta o friptura parfumata, care ti se topeste in gura, si pe care o puteti servi cu o garnitura de cartofi (prajiti, copti sau piure) si, eventual, o salata verde ori de ardei copti. Dupa cum va spuneam si data trecuta, puteti taia friptura felii subtiri (conditia ar fi sa aveti un cutit foarte bine ascutit, special pentru fripturi) sau o “sfasiati” cu ajutorul a doua furculite, daca aspectul conteaza mai putin.
Friptura de porc cu pere si branza albastra
Cu toata nebunia care a fost la serviciu in ultimele doua saptamani, plus vreo 20 si ceva de kilograme de biscuiti si mini-prajiturele pe care Dino Gurmandino a trebuit sa le pregateasca pentru un eveniment intins pe mai multe zile, nu a mai prea ramas mult timp de bucatarit acasa. Au avut prioritate, asadar, retetele care se pregatesc usor, fara etape multe si complicate. O astfel de reteta este cea de astazi, cu putine ingrediente, dar alese astfel incat sa se completeze perfect si sa rezulte un preparat gustos si satios, care sa reflecte spiritul toamnei: friptura de porc la cuptor, cu pere si branza albastra.
Spirale din foietaj cu afumatura si branza
De cand cu vremea asta mai mult mohorata si ploioasa, simt nevoia sa dau drumul… cuptorului. Nu pentru incalzit :P, ci pentru a baga in el tot felul de trebusoare imbietoare si frumos mirositoare, care sa inveseleasca un pic atmosfera. Iar ceea ce va propun astazi, credeti-ma, invaluie intreaga casa intr-un miros de iti lasa […]
Garnitura de legume la cuptor, cu usturoi si verdeturi
Va pomeneam, zilele trecute, de o garnitura de legume la cuptor, usturoiate si cu ierburi. Este genul de garnitura aproape perfecta: sanatoasa, gustoasa si se face singura :). Doar curatati si taiati legumele, le puneti in tava, le amestecati cu ce trebuie si le varati in cuptorul incins. Se poate mai simplu de atat? Greu de crezut. Garnitura de fata merge la Muschiul de porc umplut cu ciuperci si afumatura, dar si la alte fripturi (tot de porc, dar si pui ori curcan), in conditiile in care legumele sunt aromate, dar nu intr-atat incat sa intre in conflict cu alte arome. Nu in ultimul rand, sunt de post, asa ca puneti-le un semn pentru acele perioade din an cand tineti post.
Friptura de vita la cuptor cu portocala si miere
Mult timp, am ocolit carnea de vita deoarece mi se parea ca, indiferent ce i-as face, friptura tot tare ramane. Sigur, cand am luat vita Angus a fost o cu totul alta poveste, au iesit niste minunatii de fripturi, de ti se topeau in gura (vezi, de pilda, Friptura de vita cu sos de piper verde). Pentru acest lux, trebuie insa scosi din portofel multi bani :(. Cand am descoperit metoda gatirii lente (slow cooking-ul, cum ii spun americanii), m-am reintors la fripturile de vita. Sa ne intelegem, nu este vorba de fripturi la gratar sau la tigaia-gratar, ci de fripturi cu sos, pe care fie le taiati felii subtiri, fie le “sfasiati” cu ajutorul a doua furculite, pentru a obtine niste fasii de vita imbaiate in sos. Eu prefer, de obicei, aceasta a doua varianta, pentru ca obtinem astfel un armonios amestec carne-sos. Dezavantajul e, in acest caz, ca friptura noastra pierde la capitolul aspect, dar conteaza mai putin daca o pregatiti pentru familie.
Coq au vin sau deliciosul cocos frantuzesc in vin
Bine ne-am regasit in 2014, dragi cititori ai blogului! Pentru a fi voiosi tot anul si a avea parte de luni imbelsugate si savuroase, m-am gandit sa incepem anul intr-un mod mai special, cu un delicios cocos imbatat cu vin. Un coq au vin, care va sa zica :D. Ca multe alte preparate, si acesta a fost unul taranesc la origini, ajungand in timp o delicatesa faimoasa in intreaga lume. Ce este asa de special la coq au vin? Gustul fabulos pe care-l capata carnea de cocos dupa ce sta si fierbe ore bune intr-un amestec de vin si legume, completat apoi de ciuperci si putina afumatura. Dar, mai bine va las sa descoperiti singuri de ce coq au vin se numara printre cele mai cunoscute si mai iubite preparate frantuzesti!
Plachie de peste
Unii dintre voi o sa-mi spuna ca titlul acestei postari e un pleonasm, ca plachia e, prin definitie, o mancare de peste, preparata cu ulei si muuulta ceapa. Asa este, dar tot sub numele de plachie poate fi intalnit si un preparat din orez, cu ceapa, rosii si ulei, asa ca am vrut sa fie lucrurile clare. Acum, de ce generic “de peste”? Pentru ca plachia se face la fel indiferent de tipul pestelui folosit: crap, caras, somn, calcan, biban, chiar si salau, stiuca sau pastrav (ma rog, nu stiu sa se faca din somon sau ton). Exista, de altfel, in Bucuresti, un apreciat restaurant pescaresc care-ti prepara plachie din absolut orice peste din meniu, iar plachia de lufar pe care am devorat-o in mai multe randuri a fost cu adevarat minunata. Eu am pregatit plachia, de data aceasta, din doi pastravi mari. Chiar daca, in final, gustul pestelui nu a fost atat de pronuntat, eu una am fost multumita ca nu am avut bataie de cap cu alesul oaselor si ca a fost un peste slab.