Recunosc, cu oarece rusine, ca pana acum cinci-sase ani nu stiam ce este leurda, cum arata ea si ce gust are. Din motive care imi scapa, nu m-am intalnit cu aceasta planta in bucatele copilariei, iar apoi, din inertie, probabil, nu am bagat-o in seama. A fost nevoie sa ma tot lovesc, prin diferite reviste, de articole in care erau explicate beneficiile acestei plante primavaratice pentru a-mi fi trezita curiozitatea si a o cauta in piata. Gandindu-ma ca, poate, sunt si alte persoane care nu cunosc prea bine ce este leurda si la ce poate fi ea folosita, m-am aprovizionat saptamana trecuta cu cateva legaturi si m-am apucat sa o pregatesc. Prima etapa: pesto de leurda. Este un sos dens, asemenea pesto-ului de busuioc, atat de iubit si de raspandit, obtinut din leurda, seminte de pin, parmezan si ulei de masline extravirgin.