De ceva timp, au adus in Mega Image-ul de langa mine foi de orez uscate. La inceput, am tot dat tarcoale raftului, sucind pachetul cu foi pe toate partile, dar nu m-am indurat sa iau. Mi-era pofta de niste pachetele de primavara dar, cum nu mai facusem, ma gandeam ca trebuie sa fie o chestiune foooarte complicata si mai bine ma lipsesc. Apoi, pe la a treia intalnire cu sus-numitele foi, mi-am zis “ce-o fi, o fi”. Am luat doua pachete de foi, am completat necesarul de ingrediente si m-am pus pe treaba. Acum, ca am executat pachetelele – ba chiar le-am si mancat 😛 – pot spune ca nu se fac deloc complicat. Foile de orez, in schimb, nu s-au dovedit exact cum imi imaginam ca trebuie sa fie. Mai exact, nu s-au aurit in timpul prajirii si nici nu s-au facut prea crocante. Una peste alta, insa, ma declar multumita de cum au iesit, iar “audienta” a fost de-a dreptul incantata :).