Aceia dintre voi care urmaresc cat de cat cu regularitate blogul, si-au dat seama deja ca-mi plac pastele. Asa se explica si numarul destul de mare de retete cu paste propuse (vezi AICI), numar care, va avertizez :P, va deveni si mai mare in perioada urmatoare. Nu de alta, dar am primit in ultima vreme o veritabila provizie de paste de tot felul, aduse din Italia. Mai ciudate am putea spune, daca ne raportam la ceea ce se gaseste in mod obisnuit in magazinele de la noi. Cu forme si dimensiuni atipice (cochilii gigant, mari cat o capatana uriasa de usturoi sau spaghete ce ating un metru lungime), intr-o adevarata explozie de culori si cu arome diferite, respectivele paste te indeamna sa intri in bucatarie si sa le prepari in combinatii care mai de care.
Inainte de a va prezenta prima “capodopera” din seria paste artizanale, iata cateva poze cu prima serie de paste, aduse din orasul despre care se spune ca ar produce unele dintre cele mai bune paste uscate din Italia: Gragnano. Orasul este situat la circa 30 km de Napoli si se spune ca are strada principala “trasata” astfel incat sa asigure combinatia optima de aer de munte si briza pentru ca, in trecut, pastele sa se poata usca perfect, insirate de maestrii italieni pe “sfoara”, precum hainele la uscat.