Aceia dintre voi care viziteaza cu regularitate blogul stiu cat de mult imi place risotto-ul, cu ale sale valuri cremoase de orez si cu aroma imbietoare de parmezan. Nu este un preparat care sa se faca in 4-5 minute – cum am vazut, in paranteza fie spus, ca-l pregatesc bucatarii unui restaurant cu oaresce pretentii – si nici nu este un preparat ieftin, dar merita timpul si banii investiti in el. Cum imi place mult si leurda, a venit fireasca alaturarea celor doua, asa ca a rezultat un risotto cu leurda si mazare. Cremos, bogat, aromat si… verzuliu (dat fiind ca am pasat leurda cu parmezanul, in loc sa o pun taiata).
Posts Tagged ‘reteta orez’
Paella cu fructe de mare
Cu mai bine de doi ani in urma, va tentam cu o Paella mixta, cu pui si fructe de mare. De multe ori am vrut, de atunci, sa mai fac acest preparat spaniol atat de indragit si raspandit, dar de fiecare data a fost ceva care sa ma impiedice. In primul rand, asa cum va spuneam si atunci, imi lipseste “paellera”, vasul acela special pentru pregatit paella, un fel de tigaie de mari dimensiuni, nu prea adanca si cu fund perfect plat, astfel incat caldura sa se distribuie uniform, iar lichidul sa se evapore repede. Apoi, ar mai fi ca impediment pretul destul de piperat al fructelor de mare. Ei bine, am lasat toate acestea in plan secund cand am ramas, dupa o masa de peste la gratar, cu mai multe capete, pe care nu m-am indurat sa le arunc decat intr-o… oala mai mare, cu ceva legume alaturi, pentru a obtine un fond de peste. Gandindu-ma apoi ce as putea face cu supa, primele doua raspunsuri care mi-au venit in minte au fost: risotto cu fructe de mare si paella. In cele din urma, preparatul spaniol a avut castig de cauza in fata celui italienesc.
Kedgeree – orez cu peste afumat, curry si oua
Am dat peste acest preparat, prima data, la Gordon Ramsay si m-a intrigat combinatia de orez, curry, peste afumat si oua. Mi-am propus sa-l pregatesc si eu, dar am uitat 😛 (deh, la cate retete mi-ar placea sa incerc mi-ar trebui zile cu macar 48 de ore, mai multe guri de hranit si mult mai multi bani). Apoi, intamplarea a facut sa dau iar peste reteta, anul trecut, cand am rasfoit “Cartea regala de bucate” a Principesei Margareta a Romaniei (o alta reteta din aceasta carte este Tarta cu crema de lamaie si bezea II). Si, uite asa, m-am apucat sa pregatesc Kedgeree, un preparat cu origini indiene, introdus initial in Marea Britanie, in perioada victoriana, si raspandit apoi in multe tari.
Pilaf de urzici cu leurda
La sfarsitul saptamanii trecute, am reusit sa ajung, in sfarsit!, in piata, de unde am plecat cu pungi doldora de loboda, urzici, leurda si ceapa verde. Om fi noi mancatori de carne, dar nu puteam rezista unei oferte atat de imbietoare. Am facut, intai, Ciorba de loboda si Piure de urzici, apoi am executat, din o parte din leurda, un Pesto de leurda (l-am planificat atat pentru niste Spaghete cu pesto de leurda si rosii cherry, cat si pentru alte bunatati, pe care urmeaza sa vi le dezvalui in zilele care vin). Am pastrat insa o legatura de leurda si pentru un delicios pilaf de urzici cu leurda, preparat care combina, din punctul meu de vedere, doua dintre “ierburile” placute mie, este foarte sanatos si cu putine calorii. Basca, e de post.
Nasi Goreng Ayam – orez prajit cu pui si creveti
xista numeroase variante de Nasi Goreng, toate avand ca baza orez fiert in prealabil si apoi prajit cu putina grasime, ceapa, usturoi si condimente. Kecap manis-ul (un sos de soia dulce si dens), tamarindul si ardeiul iute sunt frecvent folosite, iar proteinele sunt asigurate de pui si creveti, dar si de oua (fie facute omleta, urmand ca aceasta sa fie maruntita si amestecata cu orezul, fie ochi, puse deasupra). De obicei, Nasi Goreng-ul este servit cu castravete si rosii proaspete (felii), dar si cu creveti din aceia expandati (cum se gaseau din plin in “epoca de aur”). Ce sa va spun? Combinatia este intr-adevar foarte buna, asa ca, din punctul meu de vedere, trebuie sa incercati Nasi Goreng. La urma, urmei, nu degeaba s-o fi situat acest fel de mancare national al Indoneziei pe locul doi in topul celor mai savuroase mancaruri din lume (top realizat de CNN, in 2011, dupa sondarea pe internet a 35.000 de oameni).
Risotto cu ciuperci de padure
V-am promis ieri ca revin cu reteta de risotto cu ciuperci de padure, risotto pe care-l puteti servi de sine statator (asa cum fac, de regula, italienii) sau il puteti asocia unei fripturi (in cazul meu, Pulpe de curcan la cuptor, in sos de vin rosu). Nu am sa insist prea mult pe regulile stricte de preparare a risotto-ului (de la folosirea unui anumit tip de orez si pana la cat si cum sa-l fierbeti, prin adaugarea treptata a supei) deoarece imi imaginez ca sunt bine cunoscute. Cine doreste si le poate aminti aruncand o privire pe celelalte retete de risotto pe care vi le-am propus de-a lungul timpului (Risotto alla milanese, Risotto cu ardei gras, Risotto cu trei feluri de branza si Risotto cu sofran si creveti). Am sa va spun insa ca am folosit un amestec de ciuperci de padure uscate, cumparat ca atare.
Pilaf de pui… ca la mama acasa
Oricat de interesante, inedite si gustoase ar fi preparatele specifice altor popoare – pe care va recomand, de altfel, cu maxima caldura sa le incercati -, tot simtim nevoia, macar din cand in cand, sa ne intoarcem la origini. Adica, la preparatele bucatariei romanesti si, mai precis, la mancarurile copilariei. V-am mai vorbit si cu alte ocazii despre ceea ce inseamna, in cazul meu, mancarurile copilariei, iar astazi adaug pe lista pilaful de pasare. De cand exista acest blog, am pregatit in mai multe randuri pilaf (desi sunt cam singura amatoare in familie), dar nu m-am gandit ca merita sa-l si pozez. “Doar toata lumea stie sa faca pilaf, nu?”, ma gandeam de fiecare data. Intr-un final, mi-am dat insa seama ca este gresita abordarea. Poate sunt si persoane care nu au deprins reteta de la mama sau bunici ori care, pur si simplu, au nevoie de un ghidaj in privinta cantitatilor.
Risotto cu sofran si creveti sau Risotto ai gamberi e zafferano
Valuri cremoase de boabe dolofane de orez, parfumate si delicioase. Asa este risotto-ul, “pilaful” italienilor. Glumesc, risotto-ul nu are legatura cu pilaful, necesitand doar un anume tip de orez si presupunand un procedeu aparte de preparare. V-am mai povestit cate ceva despre subtilitatile procedeului cand v-am vorbit de Risotto alla milanese, pregatit pe post de garnitura la un Osso buco. De data aceasta, va tentez cu un risotto cu sofran si creveti usor picanti. Adica, un Risotto ai gamberi e zafferano, cum l-am gasi in meniul unui restaurant italienesc.