Sub denumirea de “orez in stilul imparatesei” (“riz a l’imperatrice”), gasim in bucataria franceza o budinca parfumata din orez cu lapte, imbogatit cu bucatele de fructe confiate si macerate. Pentru o textura aerata, se prinde in “jocul” orezului si o crema bavareza (obtinuta prin adaugarea de gelatina si frisca intr-o crema englezeasca, asemanatoare la randul ei cremei patiserie, doar ca nu contine amidon). Iar pentru ca deliciul sa fie complet, mai avem un strat subtirel de jeleu de zmeura si un coulis (adica un sos dens) tot de zmeura. Daca inca nu sunteti convinsi sa va apucati sa pregatiti desertul, va mai spun ca numele sau este legat de cel al utimei imparatese a Frantei, Eugenie de Montijo, sotia lui Napoleon al III-lea. Asadar, un desert cu adevarat regal :).
Posts Tagged ‘reteta cu orez’
Risotto cu leurda si mazare
Aceia dintre voi care viziteaza cu regularitate blogul stiu cat de mult imi place risotto-ul, cu ale sale valuri cremoase de orez si cu aroma imbietoare de parmezan. Nu este un preparat care sa se faca in 4-5 minute – cum am vazut, in paranteza fie spus, ca-l pregatesc bucatarii unui restaurant cu oaresce pretentii – si nici nu este un preparat ieftin, dar merita timpul si banii investiti in el. Cum imi place mult si leurda, a venit fireasca alaturarea celor doua, asa ca a rezultat un risotto cu leurda si mazare. Cremos, bogat, aromat si… verzuliu (dat fiind ca am pasat leurda cu parmezanul, in loc sa o pun taiata).
Arroz con Pollo – orez cu pui, paste si legume
Din seria “vazut la tv, incercat acasa si placut” face parte si reteta pe care v-o propun astazi. Stiu ca unii dintre voi tin post (pentru ei exista pe blog o postare speciala: Idei pentru un post gustos!), dar sunt destui si cei care nu tin. Plus ca, daca va inspira reteta, nu va obliga […]
Paella cu fructe de mare
Cu mai bine de doi ani in urma, va tentam cu o Paella mixta, cu pui si fructe de mare. De multe ori am vrut, de atunci, sa mai fac acest preparat spaniol atat de indragit si raspandit, dar de fiecare data a fost ceva care sa ma impiedice. In primul rand, asa cum va spuneam si atunci, imi lipseste “paellera”, vasul acela special pentru pregatit paella, un fel de tigaie de mari dimensiuni, nu prea adanca si cu fund perfect plat, astfel incat caldura sa se distribuie uniform, iar lichidul sa se evapore repede. Apoi, ar mai fi ca impediment pretul destul de piperat al fructelor de mare. Ei bine, am lasat toate acestea in plan secund cand am ramas, dupa o masa de peste la gratar, cu mai multe capete, pe care nu m-am indurat sa le arunc decat intr-o… oala mai mare, cu ceva legume alaturi, pentru a obtine un fond de peste. Gandindu-ma apoi ce as putea face cu supa, primele doua raspunsuri care mi-au venit in minte au fost: risotto cu fructe de mare si paella. In cele din urma, preparatul spaniol a avut castig de cauza in fata celui italienesc.
Kedgeree – orez cu peste afumat, curry si oua
Am dat peste acest preparat, prima data, la Gordon Ramsay si m-a intrigat combinatia de orez, curry, peste afumat si oua. Mi-am propus sa-l pregatesc si eu, dar am uitat 😛 (deh, la cate retete mi-ar placea sa incerc mi-ar trebui zile cu macar 48 de ore, mai multe guri de hranit si mult mai multi bani). Apoi, intamplarea a facut sa dau iar peste reteta, anul trecut, cand am rasfoit “Cartea regala de bucate” a Principesei Margareta a Romaniei (o alta reteta din aceasta carte este Tarta cu crema de lamaie si bezea II). Si, uite asa, m-am apucat sa pregatesc Kedgeree, un preparat cu origini indiene, introdus initial in Marea Britanie, in perioada victoriana, si raspandit apoi in multe tari.
Mancare de praz cu vita si chimen
La cata ploaie a cazut ieri, am simtit nevoia a ceea ce unele popoare numesc “comfort food”, adica, genul acela de mancare ce te face sa te simti mai bine, iti pune sangele in miscare si-ti insenineaza un pic ziua. Dupa o scurta evaluare a ceea ce aveam prin frigider, am dat o fuga la magazin si m-am aprovizionat cu o frumoasa bucata de carne de vita, pentru a prepara o delicioasa mancare de praz cu vita si chimen. Amintind pe undeva de gulas, preparatul contine o portie substantiala de legume, dar si un pic de orez, pentru un plus de consistenta. Se face usor, este foarte bun si merge de minune sa fie luat si la serviciu, pentru pauza de pranz.
Pilaf de urzici cu leurda
La sfarsitul saptamanii trecute, am reusit sa ajung, in sfarsit!, in piata, de unde am plecat cu pungi doldora de loboda, urzici, leurda si ceapa verde. Om fi noi mancatori de carne, dar nu puteam rezista unei oferte atat de imbietoare. Am facut, intai, Ciorba de loboda si Piure de urzici, apoi am executat, din o parte din leurda, un Pesto de leurda (l-am planificat atat pentru niste Spaghete cu pesto de leurda si rosii cherry, cat si pentru alte bunatati, pe care urmeaza sa vi le dezvalui in zilele care vin). Am pastrat insa o legatura de leurda si pentru un delicios pilaf de urzici cu leurda, preparat care combina, din punctul meu de vedere, doua dintre “ierburile” placute mie, este foarte sanatos si cu putine calorii. Basca, e de post.
Nasi Goreng Ayam – orez prajit cu pui si creveti
xista numeroase variante de Nasi Goreng, toate avand ca baza orez fiert in prealabil si apoi prajit cu putina grasime, ceapa, usturoi si condimente. Kecap manis-ul (un sos de soia dulce si dens), tamarindul si ardeiul iute sunt frecvent folosite, iar proteinele sunt asigurate de pui si creveti, dar si de oua (fie facute omleta, urmand ca aceasta sa fie maruntita si amestecata cu orezul, fie ochi, puse deasupra). De obicei, Nasi Goreng-ul este servit cu castravete si rosii proaspete (felii), dar si cu creveti din aceia expandati (cum se gaseau din plin in “epoca de aur”). Ce sa va spun? Combinatia este intr-adevar foarte buna, asa ca, din punctul meu de vedere, trebuie sa incercati Nasi Goreng. La urma, urmei, nu degeaba s-o fi situat acest fel de mancare national al Indoneziei pe locul doi in topul celor mai savuroase mancaruri din lume (top realizat de CNN, in 2011, dupa sondarea pe internet a 35.000 de oameni).