Mult timp, am ocolit carnea de vita deoarece mi se parea ca, indiferent ce i-as face, friptura tot tare ramane. Sigur, cand am luat vita Angus a fost o cu totul alta poveste, au iesit niste minunatii de fripturi, de ti se topeau in gura (vezi, de pilda, Friptura de vita cu sos de piper verde). Pentru acest lux, trebuie insa scosi din portofel multi bani :(. Cand am descoperit metoda gatirii lente (slow cooking-ul, cum ii spun americanii), m-am reintors la fripturile de vita. Sa ne intelegem, nu este vorba de fripturi la gratar sau la tigaia-gratar, ci de fripturi cu sos, pe care fie le taiati felii subtiri, fie le “sfasiati” cu ajutorul a doua furculite, pentru a obtine niste fasii de vita imbaiate in sos. Eu prefer, de obicei, aceasta a doua varianta, pentru ca obtinem astfel un armonios amestec carne-sos. Dezavantajul e, in acest caz, ca friptura noastra pierde la capitolul aspect, dar conteaza mai putin daca o pregatiti pentru familie.