Caldura mare iar. Si tot mai putin chef de stat prin bucatarie, nu? Si, totusi, trebuie sa pregatiti ceva de mancare, mai ales daca vreti sa mancati cat de cat sanatos, fara prea multe grasimi si ingrediente grele. Atunci, pestele constituie o varianta tocmai buna, iar somonul, cu ai sai acizi grasi Omega 3, cu atat mai mult ar trebui sa figureze in meniul dvs. Stiu, o sa-mi spuneti ca este cam scump somonul. Intr-adevar, dar il mai gasiti la oferta din cand in cand si va puteti face atunci ceva provizii in congelator. Este mai bun pestele proaspat, ce-i drept, dar ce sa faci? Nu le poti avea chiar pe toate :).
Posts Tagged ‘paste la cuptor’
Budinca de macaroane cu branza – reinterpretare
Oricate bunatati inedite am incerca, tot ne mai cuprinde din cand in cand nostalgia preparatelor din copilarie, nu? Fara a presupune ingrediente speciale (nici nu ar fi avut cum) sau combinatii spectaculoase, aceste preparate ating o coarda sensibila undeva si nu te lasa pana nu le pregatesti. Asa s-a intamplat si cu aceasta budinca de pasta cu branza. Cum, necum, mi-a venit in minte amintirea budincii de macaroane cu branza. Sarata sau dulce, dupa caz. Acum, eu am optat pentru varianta sarata, la care am operat cateva modificari.
Paste umplute cu vita, spanac si branza, in sos cu ciuperci
Tot “rasfoind” eu fisierele cu retete si poze, mi-am dat seama ca am uitat sa va prezint aceasta reteta de paste umplute cu vita, spanac si branza cedar, “perpelite” apoi in cuptor intr-un sos de rosii cu ciuperci. Si mare pacat ar fi fost sa nu vedeti si aceasta varianta de paste (dupa “Melcii” gigant cu fructe de mare), spectaculoase prin aspect daca reusiti sa gasiti Lumaconi giganti (paste ca niste melci uriasi, cat o capatana mare de usturoi), dar mai ales prin gust. Se completeaza perfect combinatia de carne de vita, spanac si branza cu ciupercile din sosul de rosii, iar busuiocul si oregano-ul din umplutura merg de minune cu dafinul din sos.
“Melci” gigant (paste) cu fructe de mare
Aceia dintre voi care urmaresc cat de cat cu regularitate blogul, si-au dat seama deja ca-mi plac pastele. Asa se explica si numarul destul de mare de retete cu paste propuse (vezi AICI), numar care, va avertizez :P, va deveni si mai mare in perioada urmatoare. Nu de alta, dar am primit in ultima vreme o veritabila provizie de paste de tot felul, aduse din Italia. Mai ciudate am putea spune, daca ne raportam la ceea ce se gaseste in mod obisnuit in magazinele de la noi. Cu forme si dimensiuni atipice (cochilii gigant, mari cat o capatana uriasa de usturoi sau spaghete ce ating un metru lungime), intr-o adevarata explozie de culori si cu arome diferite, respectivele paste te indeamna sa intri in bucatarie si sa le prepari in combinatii care mai de care.
Inainte de a va prezenta prima “capodopera” din seria paste artizanale, iata cateva poze cu prima serie de paste, aduse din orasul despre care se spune ca ar produce unele dintre cele mai bune paste uscate din Italia: Gragnano. Orasul este situat la circa 30 km de Napoli si se spune ca are strada principala “trasata” astfel incat sa asigure combinatia optima de aer de munte si briza pentru ca, in trecut, pastele sa se poata usca perfect, insirate de maestrii italieni pe “sfoara”, precum hainele la uscat.
Gratin de paste si legume cu branza
Pe la mijlocul saptamanii, cand se epuizeaza mancarurile pregatite in weekend, imi place sa pregatesc o garnitura care sa poata fi “asortata” la diferite tipuri de friptura, dar sa poata fi consumata si ca atare, la un pranz rapid la serviciu. In aceasta categorie generoasa intra si gratinul pe care vi-l prezint astazi, in care mai multe feluri de legume se combina cu smantana si oua, pentru a fi apoi acoperite de o crusta crocanta si apetisanta de branza Cedar si parmezan. Nu de alta, dar crusta este definitorie pentru gratin, nu? Nascut in “laboratoarele” bucatarilor francezi, gratinul a evoluat de-a lungul si timpului si s-a diversificat, fiind intalnit in aproape toate partile lumii. Cateva idei de gratin gasiti AICI.
Pastitsio – lasagna greceasca
Cred ca toti am mancat, la un moment dat, lasagna, celebrul preparat italian in straturi de paste, sos ragu si sos Bechamel (sos alb, cu unt, faina si lapte, unul dintre sosurile de baza din bucataria frantuzeasca). Mult mai putin raspandita, si pe nedrept zic eu, este varianta greceasca de lasagna: Pastitsio. Cum este normal sa aiba mai multe asemanari cu surata din “Cizma”, am sa insist pe deosebiri. In primul rand, nu presupune foi de paste, ci macaroane (bucatini, in varianta italieneasca) sau alte parte tubulare (penne, de exemplu). Apoi, in privinta condimentelor, Pastitsio contine scortisoara, ceea ce confera un farmec aparte sosului ragu. In fine, sosul Bechamel cuprinde o cantitate substantiala de branza, transformandu-se intr-un sos Mornay (o alta vedeta a bucatariei frantuzesti). Una peste alta, va garantez ca Pastitsio este un preparat delicios, iar o singura inghititura va va transporta, chiar si pentru scurt timp, pe malul Marii
Gratin de paste cu carne tocata de vita si Gouda
Va propun, in cele ce urmeaza, o reteta perfecta pentru o cina in timpul saptamanii. Se face usor si destul de rapid, nu necesita ingrediente dificil de gasit, este satioasa, dar nu grea. E vorba de paste alternate cu carne de vita parfumata cu rozmarin, imbracate in felii de branza Gouda si gratinate in stil frantuzesc. In functie de preferinte, puteti pune, pe langa rosii, si alte legume, precum ardei gras, dovlecel sau morcov. De asemenea, puteti inlocui rozmarinul cu oregano, daca doriti sa “virati” preparatul spre bucataria italiana. Cat despre pastele folosite, eu am pus tagliatelle, dar merg si niste fusilli.
Cannelloni cu sunca si praz
V-am spus si cu alte ocazii ca la noi nu se tine post. Din cand in cand, mai pregatesc eu ceva de post, dar nu reusesc sa conving ca se poate “rezista” o luna si ceva fara carne, oua si branzeturi. Prin urmare, pentru cina de aseara am pregatit niste cannelloni cu sunca si praz, inveliti intr-un strat de smantana grasa cu mustar de Dijon si “pudrati” cu branza Cedar rasa. Singura mentiune este ca, neavand prin casa cannelloni deja facuti, i-am improvizat din niste foi de lasagna :D. Si macar de ar fi fost proaspete… Asa a trebuit sa le oparesc doua-trei minute, cat sa se poata modela. Oricum, a iesit o bunatate de cannelloni.