Posts Tagged ‘orez’

Pilaf de pui… ca la mama acasa

Oricat de interesante, inedite si gustoase ar fi preparatele specifice altor popoare – pe care va recomand, de altfel, cu maxima caldura sa le incercati -, tot simtim nevoia, macar din cand in cand, sa ne intoarcem la origini. Adica, la preparatele bucatariei romanesti si, mai precis, la mancarurile copilariei. V-am mai vorbit si cu alte ocazii despre ceea ce inseamna, in cazul meu, mancarurile copilariei, iar astazi adaug pe lista pilaful de pasare. De cand exista acest blog, am pregatit in mai multe randuri pilaf (desi sunt cam singura amatoare in familie), dar nu m-am gandit ca merita sa-l si pozez. “Doar toata lumea stie sa faca pilaf, nu?”, ma gandeam de fiecare data. Intr-un final, mi-am dat insa seama ca este gresita abordarea. Poate sunt si persoane care nu au deprins reteta de la mama sau bunici ori care, pur si simplu, au nevoie de un ghidaj in privinta cantitatilor.

Risotto cu sofran si creveti sau Risotto ai gamberi e zafferano

Valuri cremoase de boabe dolofane de orez, parfumate si delicioase. Asa este risotto-ul, “pilaful” italienilor. Glumesc, risotto-ul nu are legatura cu pilaful, necesitand doar un anume tip de orez si presupunand un procedeu aparte de preparare. V-am mai povestit cate ceva despre subtilitatile procedeului cand v-am vorbit de Risotto alla milanese, pregatit pe post de garnitura la un Osso buco. De data aceasta, va tentez cu un risotto cu sofran si creveti usor picanti. Adica, un Risotto ai gamberi e zafferano, cum l-am gasi in meniul unui restaurant italienesc.

Ciorba de miel à la grec

Vizitatorii fideli ai blogului stiu ca nu ma prea omor dupa carnea de miel, decat daca este in combinatie cu verdeturi sau mirodenii capabile sa-i mai estompeze mirosul si gustul specifice. Iar ciorba pe care v-o propun astazi corespunde perfect cerintei: ceapa verde pusa in cantitate mare “taie” din miros si echilibreaza gustul, iar sucul de lamaie confera lejeritate ciorbei. Este vorba de o ciorba de miel à la grec, usor de pregatit, dar deosebit de gustoasa. Numita “magiritsa”, aceasta este de fapt ciorba traditionala de Paste a grecilor.

Risotto cu trei feluri de branza

Imi place la nebunie risotto-ul, cu a sa textura fluida si cremoasa, cu ale sale boabe de orez rotunde si dolofane, dar inca un pic crocante. Preparat traditional al bucatariei italiene, risotto-ul se poate pregati in nenumarate moduri (alte doua variante gasiti AICI) si este servit, de regula, ca fel de sine statator. Ei bine, eu am pus de mult timp ochii pe o reteta de risotto cu patru feluri de branza. Adica, un risotto ai quattro formaggi, dupa modelul pastelor si pizzei omonime. Este cineva care poate rezista unei asemenea tentatii :P?

Kulibiac de somon – reteta ruseasca

In cautarea unor preparate mai deosebite, potrivite pentru o masa speciala, de Valentine’s Day, Dragobete sau orice alta sarbatoare vreti voi, m-am oprit asupra unui celebru preparat din bucataria rusa: kulibiac de somon. Kulibiacul (sau coulibiac) este un preparat satios, o combinatie aparent inedita de aluat foietaj, somon, orez, oua fierte tare si spanac. Totul servit cu un sos acrisor si usor picant din smantana, unt, lamaie si marar. Un pic mai migalos de pregatit, kulibiacul se revanseaza insa prin savoare si, va garantez, ca nu va lasa indiferent pe nici un degustator.

Sarmalute grecesti cu menta, in foi de vita

Continuam periplul prin universul fascinant al bucatariilor care folosesc din plin parfumata menta si poposim, de data aceasta, intr-o tara ceva mai apropiata: Grecia. Pe taramul scaldat de Marile Egee, Ionica si Mediterana, menta este folosita atat la preparate vegetariene (gen faimosul “Chaniotiko Boureki”, un fel de gratin de cartofi si dovlecei, cu branza si menta, extrem de popular in Creta), cat si la preparatele cu carne (“Keftedakia”, chiftelute cu oregano si menta). Eu va propun insa niste sarmalute in foi de vita, fara carne si parfumate cu menta, servite reci, pe post de antreu (“dolmades”) sau chiar aperitiv (“dolmadakia”), daca le faceti de mici dimensiuni, cat sa fie devorate dintr-o inghititura. Delicioase, parfumate si racoritoare, aceste sarmalute se servesc cu lamaie, iar daca nu le preparati in post, e musai sa le adaugati un pic de iaurt.

Piccata de jambon cu parmezan si risotto cu ardei gras

In Italia, unde s-a nascut notiunea de piccata, termenul se refera la un mod de preparare a carnii: “feliata, sotata si servita cu un sos cu unt, lamaie si condimente/verdeturi”. Tot la origine, piccata se referea la carnea de vitel. Treptat insa, pe masura raspandirii, inclusiv pe continentul american, reteta s-a modificat, astfel ca intalnim in prezent si piccata de pui (foarte populara in SUA), de peste sau chiar vegetariana. S-a pastrat insa ideea ca feliile sa fie taiate destul de subtiri, sa fie condimentate si date prin faina inainte de a fi prajite pe ambele fete in unt sau in ulei de masline. Piccata mea este si ea diferita fata de original. Este facuta din felii de jambon, date nu doar prin faina, ci si printr-un amestec de oua, usturoi pudra si parmezan.

Pilaf cu praz si rosii

Odata scapati de iarna, chiar daca nu tinem intreg postul Pastelui, putem incerca sa introducem in alimentatia noastra cat mai multe legume, crude, fierte sau coapte, obtinand astfel si preparate cu un numar mai mic de calorii. Adica, impuscam doi iepuri dintr-un foc: detoxifiem si vitaminizam organismul si, simultan, putem pierde din kilogramele acumulate in timpul iernii. Va propun, asadar, o reteta simpla, dar gustoasa de pilaf cu praz si rosii, care poate fi mancat ca fel principal sau pe post de garnitura, langa o friptura slaba, in cazul in care nu tineti post.

Powered by WordPress | For Free Cell Phones visit www.iFreeCellPhones.com | Thanks to Palm Pre Blog, Free MMORPG Games and Fat burning furnace review