Inca o reteta din seria retetelor-pretext, adica a retetelor prezentate nu pentru ce noutati ar aduce ele, ci pentru a putea pleca de la ele intr-o calatorie virtuala, prin bucatariile lumii. Nu de alta, dar mie mi s-a parut intotdeauna fascinant sa descopar cum interpreteaza aceeasi partitura diferite popoare, in functie de specificitatile lor istorice, geografice si, in special, practice. Revenind la “oile” noastre de astazi, adica la omleta, nici nu va puteti imagina cat de diferit poate fi acest preparat in alte zone. De pilda, japonezii au traditionala “tamagoyaki” (numita si tamago sau dashimaki), un fel de rulouri taiate in bucati, din omlete subtiri de oua batute cu otet de orez si, eventual, cu sos de soia. Thailandezii au, in schimb, “kai yat sai”, omleta peste care se pun bucati de carne (porc sau vita), legume (ceapa, morcov, rosii, mazare) si sos de peste si/sau sos de scoici. “Torta” filipineza poate contine si ea ceapa, usturoi, rosii, cartofi, ardei grasi, bucati de vinete la gratar si de carne, dar si stafide, fiind servita cu orez prajit cu usturoi si “ketchup de banana”. Da, ati citit bine. Este vorba de un sos care nu contine rosii, ci piure de banana, zahar, otet si condimente. Pe langa acestea, frittatele italienesti sau Crespeoul provensal par cu adevarat “cuminti”, nu-i asa? :P.