
Cand v-am tentat cu interpretarea vegetariana a “Placintei” taranesti englezesti (cottage pie sau shepherd’s pie), v-am pomenit de Hachis Parmentier, varianta frantuzeasca a preparatului. Si nu v-am pomenit degeaba, pentru ca este, intr-adevar, fooooarte buna. Simplu ca ingrediente, dar satios si gustos, preparatul isi trage numele de la Antoine-Augustin Parmentier, un farmacist, nutritionist si inventator francez, care a militat intens la sfarsitul secolului al XVIII-lea pentru recunoasterea cartofului drept leguma potrivita a fi consumata de catre oameni. Nu de alta dar, desi introdus de decenii bune in Europa, cartoful era folosit exclusiv pentru hranirea animalelor. De altfel, pe la 1748, Parlamentul francez a adoptat chiar si o lege prin care interzicea cultivarea cartofilor (pe baza credintei, evident false, ca ar produce diferite boli, printre care si lepra). Datorita eforturilor depuse de Parmentier, cartoful avea sa fie declarat comestibil in 1772. Mai multe preparate, toate avand cartoful drept ingredient principal, ii poarta de atunci numele.