Fara a avea vreun motiv anume, am crezut intotdeauna ca trebuie sa fie “complicatenie” mare sa prepari acasa calamari pane, in crusta crocanta si cu interior perfect, nici prea moale, nici cauciucat. Probabil ca, undeva in subconstient, exista gandul ca numitele cefalopode sunt greu de curatat si “ciudate” la atingere :P. Ei bine, acum cateva saptamani, am prins undeva dupa miezul noptii, butonand aiurea, emisiunea de pe TLC a lui Buddy Valastro. Il stiti, e “The Cake Boss”! Doar ca, acum, “Regele cofetarilor” nu pregatea torturi uimitoare, ci gustari tocmai bune de rontait la un meci de fotbal, in compania cumnatilor si verilor sai. Ma rog, pretextul conteaza mai putin, important este ca a pregatit si niste calamar pane, ocazie de a ma lamuri cat de banala este povestea. Prin urmare, cand am facut cumparaturi la sfarsit de saptamana, m-am dus glont la raionul de peste si fructe de mare pentru a lua calamar. Nu am gasit inele, asa cum as fi vrut, dar am gasit lamele de calamar. Nu arata ele la fel de dragut, dar sunt foarte bune.