Desert clasic frantuzesc, crème brûlée (“crema arsa” in traducere mot-a-mot) te cucereste prin aroma si prin contrastul dintre crema matasoasa si stratul crocant de caramel de deasupra. Nu se stie exact cand si cine a inventat-o, dar se stie ca aparea pe la 1691 intr-o carte de retete, a celebrului Francois Massialot. In secolul al XVIII-lea, se bucura deja de popularitate la englezi, cu diferenta ca stratul de caramel era obtinut cu ajutorul unui fier incins. Si spaniolii au o versiune proprie de crème brûlée numita crema catalana sau crema Sf. Iosif, cu deosebirea ca aceasta este mai lejera decat surata frantuzeasca, nu se coace la bain-marie in cuptor, crusta de caramel se obtine tot cu fierul, iar crema este aromata cu scortisoara si coaja de lamaie sau portocala. De altfel, pe langa aroma traditionala de vanilie, gasim variante mai moderne de crème brûlée cu ciocolata, cafea, diferite lichioruri, fistic, nuca de cocos si chiar rozmarin.