M-am decis sa fac aceste spirale cu umplutura de ciuperci si cascaval (afumat, in cazul meu) deoarece imi mai ramasesera niste foi yufka dupa ce am pregatit Borek-ul cu branza si iaurt. De fapt, de mult timp aveam in minte sa execut niste “ceva-uri” cu ciuperci (pateuri, placinta, orice), iar yufka ramasa mi-a oferit doar prilejul. Sa nu se inteleaga ca nu puteti pregati melcii si cu foi normale de placinta. Nu, nu, merg de minune. Cascavalul confera bogatie si cremozitate amestecului de ciuperci, ceapa (verde si uscata), ardei gras si usturoi, iar foile rumene si crocante desavarsesc combinatia. Evident, puteti merge si pe varianta de pateuri, folosind un aluat foietaj.
Posts Tagged ‘foi de placinta’
Börek cu branza si iaurt
Mai tineti minte, cand va vorbeam de Plicurile si “tigaretele” cu branza, ca ma plangeam ca nu am gasit yufka, niste foi subtiri, subtiri, ca cele de placinta, folosite pentru börek-uri, baclavale si alte produse de patiserie atat de populare in tarile arabe? Ei bine, am reusit in cele din urma sa gasesc yufka intr-un […]
Placinta rapida cu dovleac
V-am vorbit ieri despre Tarta cu mere si stafide pe care am pregatit-o la sfarsitul saptamanii, in cele doua zile de eveniment Electrolux. Mi-a mai ramas, asadar, sa va prezint reteta de placinta rapida cu dovleac, o reteta care se face relativ usor, fara a necesita mari talente culinare. Apropo de dovleci, maine este Halloween-ul si, chiar daca va numarati printre cei care nu digera prea bine sarbatorile imprumutate de la alte popoare (de la americani, in special), tot puteti pregati o placinta cu dovleac. Aroma imbatatoare care se va raspandi rapid in intreaga casa va va rasplati efortul, iar toamna vi se va parea mai frumoasa.
Placinta cu branza dulce si stafide
La unul din targurile cu produse traditionale (sau, mai bine zis, asa-zise produse traditionale?) care s-au perindat prin Capitala in ultimul timp, pofta ne-a impins sa stam la coada la placinte. Renumitele placinte de Turnu, mai precis. Imbulzeala mare, pretul asijderea, cererea si mai mare (ceva de genul 400 kg de placinte vandute intr-o singura zi, dupa cum ne-a marturisit cel care parea a fi un fel de patron). Printre placintele incercate s-a numarat si una cu branza dulce. Buna la gust, per ansamblu, doar ca umplutura era muuuult gris si putina branza. Recunosc ca nu am facut vreodata placinta intinsa de Turnu, dar ma cam indoiesc ca asa trebuie sa fie compozitia. Iar de suparare, m-am apucat sa fac o placinta rapida cu branza dulce si stafide. Nu e cu foi facute in casa, pentru ca nu am avut timp, dar garantez ca umplutura este mai gustoasa, continand doar branza, smantana, oua si stafide dolofane. Basca miroase, evident!
Placinta rapida cu mere
In weekend, mi s-a facut pofta de placinta cu mere… Si, credeti-ma, este un eveniment, in conditiile in care merele, la noi in familie, nu au prea mare cautare. Nu ma intrebati de ce, dar pur si simplu nu se lipesc de noi. Stiu ca sunt sanatoase, dar parca sunt mereu mai tentante alte fructe. Acum, ca ma “pali” pofta de placinta, noroc ca luasem niste mere sa fac altceva cu ele, ca altfel trebuia sa ma las pagubasa :P. Si, tot la capitolul noroc, s-a incadrat si existenta in frigider a unui pachet de foi de placinta. Si, uite asa, in doi timpi si trei miscari, am facut placinta de mere. O placinta rapida (adica, fara sa ne chinuim sa facem aluat si sa intindem foi subtiri ca hartia de ziar) si nepretentioasa, dar gustoasa. Atat de gustoasa incat mi-a parut apoi rau ca nu am pregatit mai mult. Nu de alta, dar, dupa ce s-a racit, n-a rezistat decat vreo 20 de minute. Maximum!
Plicuri si “tigarete” cu branza
La sfarsitul saptamanii, mi s-a facut pofta de niste pateuri cu branza sarata. Si cum mai aveam prin frigider niste foi fine de placinta si ceva crema de branza (dar merge si cu branza de vaci), m-am decis sa fac un fel de börek. Zic “un fel de” pentru ca aceste produse de patiserie inventate de otomani se pregatesc, de regula, cu yufka, niste foi subtiri care seamana cu ce se gaseste la noi in magazine pentru placinta, dar totusi diferite. Iar pentru a pastra macar ceva din farmecul aromelor orientale, am presarat pe tigaretele si plicurile mele niste negrilica.
Placinta cu branza si verdeata
Nu stiu ce parere aveti voi, dar pe mine ma fascineaza tavile acelea rotunde pline cu placinte, baclavale si alte dulciuri. Nu as putea explica de ce, dar mi se face o pofta nebuna cand le vad. Ei bine, relativ recent au intrat in posesia mea doua tavi rotunde mari si gandul mi-a zburat imediat la o placinta cu branza. “Dar ce fel de placinta?”, a fost intrebarea imediata. Pai, placinta dobrogeana am facut, placinta greceasca cu feta si spanac am facut… Ba chiar si niste borek-uri am facut. Si tot gandindu-ma eu asa la tipurile de placinta cu branza neexecutate in ultima vreme, mi-am dat seama ca lipseste “banala” placinta cu branza si marar. Fata de placinta dobrogeana, aceasta se face, dupa cum am “mostenit-o” cu totii, cu foi subtiri de cumparat si are mai putine oua. In plus, nu se imbraca placinta in stratul acela opulent de smantana si oua.
Cremsnit cu foi de placinta
Ramanem in “perimetrul” copilariei cu un desert indragit de toti: cremsnitul. Cu ale sale foi crocante si pudrate cu zahar, umplute cu un strat generos de crema de vanilie, acest desert ajuns la noi cu nume derivat din limba germana (“Cremeschnitte”), este doar o varianta a celebrului “mille-feuille” frantuzesc. In Ardeal, delicioasa prajitura mai este cunoscuta si ca “cremes”, nume derivat din maghiara, in vreme ce in cartile Sandei Marin o intalnim simplu “placinta cu crema de vanilie”. Oricum i-ati zice, trebuie sa admiteti insa ca este un desert foarte bun, aparent lejer (desi numarul de calorii spune altceva) si destul de usor de facut.