Nu este prima data cand va vorbesc de mille-feuille, celebrul desert frantuzesc cu straturi crocante de aluat foietaj si crema, dar mi-am propus sa revin asupra acestui deliciu dulce deoarece mi-am dat seama ca lipseste de pe blog varianta clasica. Adica, v-am tentat cu o adaptare moderna, a la Gordon Ramsay (Mille-feuille cu ciocolata alba si capsune), si cu laboriosul Tort mille-feuille impletit, dar mi-a scapat tocmai varianta clasica, de prajitura. Bine, bine, veti spune, dar ce diferente majore sunt ca sa se justifice o noua postare? Pai, sunt diferente de cantitati (ma gandesc ca multi dintre voi vor reteta clara de prajitura, nu sa stea sa faca diferite calcule) si, nu in ultimul rand, de crema. Daca Tortul mille-feuille impletit avea o crema diplomat, varianta clasica este cu crema patiserie (crema simpla de vanilie). Crema patiserie care trebuie sa aiba consistenta potrivita, adica nici prea fluida (ca sa poata fi spritata si sa nu curga), nici prea densa, pentru a nu lasa impresia de prajitura “uscata”.
Posts Tagged ‘desert cu lapte’
Ashta (crema libaneza de lapte) cu banana, miere si fistic
Crema de baza pentru majoritatea dulciurilor libaneze (dar poate fi intalnita si in alte deserturi arabesti), ashta sau kashta este o “crema” fina din lapte parfumat cu apa de trandafir si apa de flori de portocal. Servita rece si in combinatie cu fructe este un adevarat deliciu, mai ales pe aceasta vreme calduroasa. Am pus ghilimele la crema pentru ca ashta era la origine ceva intre smantana si branza, obtinandu-se din lapte gras branzit (cam cum se face branzica de casa pentru bebelusi :P). Evident ca era destul de costisitoare, dat fiind ca rezulta o cantitate mica dintr-un litru de lapte. In varianta moderna, pentru prepararea ashtei se foloseste faina de porumb, iar pentru a nu pierde la capitolul cremozitate si grasime se merge pe o combinatie de lapte-smantana. Pentru a avea o textura asemanatoare celei de odinioara (adica, usoare coagulari) se pune un pic de miez de paine inauntru. Despre aromele seducatoare de portocal si trandafir nici nu mai are rost sa va vorbesc… va veti convinge singuri :).
Tort de mere cu crema de zahar ars
Cum vremea si vremurile ne pun rabdarea la incercare, meritam sa ne desfatam, din cand in cand, cu o felie de tort delicios. Iar tortul de fata, un tort “cu susu-n jos”, este tocmai potrivit, nefiind deloc pretentios, cu ingrediente sofisticate sau etape complicate. Este exact genul de tort de casa, “nedichisit” in exces, dar al naibii de bun, apartinand categoriei “dulciurile copilariei”. Concret, este o combinatie savuroasa si racoroasa de mere coapte, crema de zahar ars si blat pufos. Dupa cum v-ati dat seama deja, straturile sunt asezate si coapte in ordine inversa: intai caramelul, apoi merele si crema de zahar ars, iar in final blatul. Dupa coacere, tortul se rastoarna, iar blatul se insiropeaza singur cu bunatatea de sirop format de la crema de zahar ars si mere.
Salam de biscuiti
Din categoria “dulciurile copilariei” nu ar putea lipsi, sub nicio forma, din punctul meu de vedere, salamul de biscuiti. Este un desert ieftin si bun, care se pregateste usor si este deosebit de versatil (poate fi preparat la cald sau la rece, poate fi de post ori “de dulce”). Poate fi cu lapte sau doar cu sirop de zahar, poate presupune oua si unt sau nu. De asemenea, in functie de gust si de cheful de moment, poate include adaosuri precum rahat, stafide, miez de nuca sau nuca de cocos. Cu alte cuvinte, fiecare este liber sa-si creeze propria versiune. Aveti, insa, grija sa nu aglomerati compozitia, adica sa nu puneti din toate in acelasi timp, pentru ca se incarca gustul si cresteti si numarul, deja mare, al caloriilor.
Tort din clatite cu ciocolata si banane
M-am trezit saptamana trecuta ca am in frigider o provizie consistenta de banane, in diferite stadii de coacere. Cum era pacat de ele sa nu le valorific si cum aveam si ceva de sarbatorit, m-am gandit la un tort. Cu banane si ciocolata, caci merg de minune impreuna. Iar cea mai potrivita idee mi s-a parut un tort din clatite. Cum ar veni, in loc sa pregatim un munte de clatite cu crema de ciocolata si banane, le montam frumusel sub forma unui tort. Un pic mai mult de munca, ce-i drept, dar mai aspectuos si adaptat ocaziei (sarbatorii noastre, adica). Pentru un gust mai pregnant de banana, am pus fructe atat in aluatul de clatite, cat si felii, printre straturile de clatite si crema. Si, pentru ca tot am pomenit de crema, este vorba de crema de ciocolata pe care eu o folosesc si la Eclerele cu ciocolata (adica, o crema patiserie imbogatita cu ciocolata neagra).
Panna cotta cu miere si kiwi
Despre “smantana coapta” atat de draga italienilor v-am mai vorbit, cand v-am tentat cu o Panna cotta cu sos de zmeura. Fiind genul de desert pe care-l poti pregati foarte rapid si cu ce ai prin casa (ma rog, la mine, cel putin, exista mai mereu o provizie de smantana lichida si de gelatina, caci nu cer doar de mancare :P), am ajuns iar la panna cotta. Si cum sa nu ajungi cand este atat de buna si-ti ofera posibilitatea sa “infiltrezi” niste fructe care altfel, poate, nu ar avea prea mult succes. Vezi kiwi-ul in cazul de fata, kiwi pe care nu ne prea omoram sa-l mancam ca atare, desi este foarte sanatos (contine multa vitamina C).
Prajitura rapida cu piscoturi si crema de ciocolata
Deoarece nu ma numar printre dependentii de ciocolata (cu atat mai putin printre dependentii de ciocolata neagra), ma opresc destul de rar asupra unor deserturi cu ciocolata. Iar pe caldura, chiar ca nu ma apropii de ciocolata! Nu de alta, dar deserturile de acest tip sunt grele si cu multe calorii, adica fix invers decat avem nevoie pe caldura. Acum, insa, nu m-am putut fofila, deoarece a fost ziua unui membru al familiei innebunit dupa ciocolata neagra. Ce sa fac, ce sa fac? Ca i-as fi facut un tort, dar gandul sa stau pe langa cuptor si sa coc blatul nu ma inspira deloc. Pe de alta parte, nici ideea unui mousse de ciocolata, cu oua crude, nu mi se parea cu mult mai atractiva. Si asa, tot gandindu-ma eu, mi-am amintit de aceasta prajitura rapida, ce prezinta trei avantaje majore: blatul este inlocuit cu piscoturi, crema nu presupune oua crude si, in fine, se pregateste rapid si usor.
Lapte de pasare sau bulgari de zapada
Nu stiu cum am reusit sa uit, prin “sertarele” calculatorului, aceasta reteta. Am executat-o si pozat-o acum mai bine de un an, chiar inainte sa plec intr-un concediu, iar apoi am uitat definitiv de ea. Ma rog, aproape definitiv, caci am dat astazi peste ea si m-am gandit sa v-o arat. Nu de alta dar, pe langa faptul ca obtinem un desert delicios, se potriveste bine pe caldura de-afara, dat fiind ca este un desert lejer si se serveste rece. Extrem de popular in lume, acest desert (frantuzesc la origine) poarta numeroase nume: Insula plutitoare, Oua in zapada sau Oua de zapada. La noi (ca si la maghiari, dupa cate stiu), s-au impamantenit denumirile de Lapte de pasare si Bulgari de zapada.