Posts Tagged ‘coaja de portocala’

Terina de porc cu portocale si sos de mere

De Craciun, suntem obisnuiti sa avem pe masa tot felul de preparate din carne de porc: toba, caltabos, leber, sarmale, carnati, etc. Sunt mancaruri traditionale, foarte gustoase, dar si destul de greu de digerat, mai ales in cazul in care ati tinut postul Craciunului. Carnea de porc se poate regasi, insa, in meniul nostru de Craciun, si sub alte forme, mai sofisticate, si va garantez ca si cei mai pretentiosi musafiri vor fi incantati. O prima propunere de acest fel, v-am facut-o ieri, cu Placinta de Craciun care combina carnea de porc cu pieptul de pui si multe fructe deshidratate. Astazi, continui seria preparatelor de Craciun cu o irezistibila terina de porc cu ficatei de pui si portocala, servita cu un sos dulceag si parfumat de mere. Iar pentru ca rasfatul sa fie complet si gradul de sofisticare maxim, “aruncam” in compozitie si vreo doua linguri de Grand Marnier :P.

Sablés cu portocala

Imi plac biscuitii pentru nenumaratele variante in care pot fi pregatiti. Ca forma, culori, arome. Se fac usor, sunt deliciosi si se pastreaza mult timp. Se pot ambala in pungute de celofan, simple sau colorate, se leaga cu o funda frumoasa si se pot oferi colindatorilor si, de ce nu?, prietenilor. Daca nu v-am convins, deja, va mai spun ca fata de biscuitii de-a gata, biscuitii facuti in casa nu contin E-uri si sunt si mai gustosi. Daca nu ma credeti, incercati acesti biscuiti cu portocala. Sub denumirea de “sablés“, francezii se refera la niste biscuiti rotunzi originari din Caen (Normandia), facuti dintr-un aluat nisipos (din zahar, faina si unt). De altfel, “sable” inseamna “nisip” in franceza.

Pasca fara aluat, cu urda si stafide imbatate

Din meniul pentru sarbatoarea sfanta de Paste, nu putea lipsi, bineinteles, pasca. Nu am reusit insa, nici anul acesta :(, sa-mi conving sotul ca pasca adevarata presupune aluat pufos de cozonac. Asa ca, am pregatit o pasca simpla, doar din branza, oua si stafide. De obicei, pasca are forma rotunda (semnificand bolta cereasca) sau dreptunghiulara (semnificand mormantul Mantuitorului). Eu am optat pentru a doua varianta, pentru ca mi s-a parut mai usor sa pregatesc pasca intr-un vas de Jena. Apoi, o alta modificare fata de reteta traditionala am fost obligata sa fac din motive obiective: sambata dimineata, cand am reusit, in sfarsit, sa fac cumparaturile pentru Paste, nu mai era strop de branza de vaci in magazinul unde am fost. Si cum nu aveam vreme sa colind prin Bucuresti pentru a gasi branza de vaci, am mers vrand-nevrand pe varianta urdei.

Cozonac pufos cu ciocolata

L-as putea denumi si cozonac ca la mama soacra. Si nu e vorba catusi de putin de vreun sens peiorativ pentru ca acest cozonac este cu adevarat delicios. Reteta este veche, scrisa de soacra soacrei mele si ca dovada a utilizarii intense, de-a lungul generatiilor, foile pe care este scrisa reteta iti lasa impresia ca o simpla atingere le poate “destrama”. Reteta este, la baza, de cozonac moldovenesc, adus un pic in prezent prin umplutura folosita. In mod obisnuit, se pun nuci, stafide, cacao sau chiar gem. Mie imi place insa cozonacul cu rahat si cel cu ciocolata. Si cand vorbesc de ciocolata, ma refer la o crema foarte “batoasa” de cacao si ciocolata neagra. Iar stratul sa fie generos. Atat de generos incat aproape ca e vorba de ciocolata cu cozonac :D.

Panettone – reteta simplificata si adaptata

Oricat de bun ar fi cozonacul romanesc, nu putem sa nu admitem ca panettone-ul, celebrul cozonac italienesc, inventat de milanezi, este la fel de bun, daca nu chiar mai bun. Inalt si foarte pufos, in ciuda cantitatii considerabile de stafide si coaja confiata de lamaie si portocala, panettone-ul are un procedeu complicat si indelungat de fabricatie. Producatorii traditionali isi pastreaza cu sfintenie secretele propriei retete, dar se stie ca esentiale sunt cateva elemente: faina, drojdia, formele speciale din hartie si crescutul in mai multe etape, pe durata a circa 24 de ore.

Mucenici muntenesti (dobrogeni)

Promiteam ieri ca postez si reteta de mucenici fierti in zeama cu zahar, parfumati cu mirodenii si desavarsiti cu nuca prajita, asa-numitii mucenici muntenesti sau dobrogeni. Imi tin promisiunea astazi pentru ca, desi i-am pregatit in ajunul sarbatorii Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia, i-am lasat la uscat pana aseara si pana i-am fiert, pana i-am pozat… intelegeti voi. Multa lume considera ca nu merita efortul de a sta sa faci sute de opturi mici, mici din aluat, mai ales ca pe piata se gasesc mucenici deja facuti, doar cat sa fie aruncati in oala. Asa este. Se gasesc si e mai comod. Totusi, parca nu e chiar acelasi lucru. Parca cei de-a gata sunt prea subtiri, prea fara gust… Sau, poate, e doar piticul din capul meu care se incapataneaza sa-mi aminteasca de mucenicii facuti de mama mea cu truda si migala.

Tort Tiramisu alb

O variatiune a clasicului Tiramisu, pudrat din belsug cu cacao neagra, Tiramisu alb iti lasa senzatia unei prajituri si mai usoare, in ciuda cantitatilor considerabile de branza mascarpone (cu 80% grasime!) si oua. Previzibil, exista mai multe retete de Tiramisu alb, dar cea pe care v-o propun cucereste prin combinatia de mascarpone, cafea si fulgi de migdale parfumati cu putina coaja de portocala, stropiti cu cognac si, apoi, rumeniti in cuptor. Fata de reteta traditionala, aceasta presupune inglobarea in crema a albusurilor batute intr-o bezea italiana. Exista insa si alte variante, precum cea in care blatul sau piscoturile sunt imbibate in lapte, iar crema cu mascarpone este completata cu ciocolata alba rasa.

Chec zebra si chec cu rahat

Pentru ca sarbatoarea de Craciun inseamna si multe mese in familie si cu prietenii, am pregatit pe langa sarmalele fierte in vin, salata de bouef si alte preparate traditionale, mai multe dulciuri pentru delectarea musafirilor. Bezelele marmorate si prajitura cu fructe deshidratate vi le-am prezentat deja, asa ca mi-au mai ramas checurile: chec zebra in forma rotunda, chec marmorat clasic si chec cu rahat (care poate fi transformat usor in chec cu fructe confiate si/sau cu stafide). Reteta de baza este aceeasi, “imprumutata” de la mama mea, dar gratie “adaosurilor” si aranjarii se pot obtine variante diferite. Toate avand ca trasatura comuna o textura foarte, foarte pufoasa si un parfum imbatator.