Prima data am mancat aceste clatite intr-un restaurant nemtesc din Bucuresti. Eram vreo patru persoane la masa si noroc ca am intrebat cam cat inseamna portia de clatite surprize. Nu de alta dar ne-a fost adus ditamai vasul de Jena, plin ochi cu clatite, crema de vanilie si bezea usor rumenita. Sincer, de abia l-am dovedit… mai ales dupa snitelele uriase, gratinate sau acoperite cu tot feluri de sosuri, cu care ne luptasem pana atunci 🙂 . Oricum, combinatia mi-a placut foarte mult, asa ca am inceput sa caut reteta. Am gasit-o sub numele de Clatite banatene sau “ca la Ana Lugojana”.