Dupa puiul acela manastiresc, delicios, dar si foarte satios (vezi reteta AICI), m-am reintors la Radu Anton Roman si retetele sale minunate pentru a mai incerca o bunatate, de data aceasta din zona Arges. Fata de “fratele” sau de la manastire, puiul de astazi este mai lejer, fara afumatura si ulcica de smantana, dar nu mai putin gustos, prin melanjul de rosii, usturoi si cimbru. Iar prin combinatia de culori din farfurie – verde, rosu si galben -, te face sa privesti cu optimism la natura care se pregateste sa se trezeasca la viata. Nu-i asa ca va place primavara?