Rotunzi, crocanti si parfumati, acesti biscuiti deliciosi cu aroma de migdale sunt eleganti, se fac foarte usor si reprezinta solutia ideala la vesnica dilema “ce fac cu albusurile care mi-au ramas?”, aparuta dupa ce pregatiti o maioneza sau o crema de vanilie. Pe motiv de albusuri i-am ales si eu, intr-o oarecare masura, pentru a-i include in pungutele cu biscuiti oferite ca marturii. Si i-am mai ales pentru ca-mi plac mult acesti biscuiti nascuti in Italia spre sfarsitul secolului al XIII-lea si raspanditi treptat in intreaga Europa si tarile arabe. La noi, s-a impamantenit denumirea de pricomigdale sau picromigdale.