Racoarea de-afara mi-a dat, zilele trecute, curajul necesar pentru a ma apropia de cuptor si a incerca o reteta pe care pusesem de multisor ochii, intr-o carte frantuzeasca de bucate. Si nu-mi pare deloc rau pentru ca mi-au iesit niste cornuri delicioase, pufoase si care ti se topesc in gura, cu o portie consistenta de umplutura. Nu de alta dar, la fel ca la pizza, nu-mi prea place sa fie coca goala, ci sa se simta umplutura. Iar in cazul acesta a fost vorba de sunca presata si afumata si de branza cedar. Branza cedar pentru ca aveam in casa, pentru ca are un gust foarte bun si consistenta potrivita si, nu in ultimul rand, pentru ca m-am gandit ca a sa culoare portocalie va da un plus de farmec cornurilor.