De cand cu vremea asta mai mult mohorata si ploioasa, simt nevoia sa dau drumul… cuptorului. Nu pentru incalzit :P, ci pentru a baga in el tot felul de trebusoare imbietoare si frumos mirositoare, care sa inveseleasca un pic atmosfera. Iar ceea ce va propun astazi, credeti-ma, invaluie intreaga casa intr-un miros de iti lasa […]
Posts Tagged ‘afumatura’
Muschi de porc umplut cu ciuperci si afumatura
Pentru mesele cand se aduna intreaga familie, dar si pentru ocaziile cand aveti invitati mai pretentiosi, o rulada gustoasa si aspectuoasa va scoate din incurcatura. De porc, curcan sau pui, cu diferite umpluturi si, dupa caz, in manta de bacon ori prosciutto, rulada permite felurite combinatii si poate satisface toate gusturile. In plus, prezinta avantajul ca se poate pregati dinainte, urmand doar sa o incalziti la momentul oportun. Rulada de care va vorbesc astazi imbina savoarea ciupercilor cu aroma puternica a afumaturii, iar pentru desavarsirea tabloului intra in scena si vinul alb sec si usturoiul. Nimic complicat, as spune, dar foarte gustos.
Coq au vin sau deliciosul cocos frantuzesc in vin
Bine ne-am regasit in 2014, dragi cititori ai blogului! Pentru a fi voiosi tot anul si a avea parte de luni imbelsugate si savuroase, m-am gandit sa incepem anul intr-un mod mai special, cu un delicios cocos imbatat cu vin. Un coq au vin, care va sa zica :D. Ca multe alte preparate, si acesta a fost unul taranesc la origini, ajungand in timp o delicatesa faimoasa in intreaga lume. Ce este asa de special la coq au vin? Gustul fabulos pe care-l capata carnea de cocos dupa ce sta si fierbe ore bune intr-un amestec de vin si legume, completat apoi de ciuperci si putina afumatura. Dar, mai bine va las sa descoperiti singuri de ce coq au vin se numara printre cele mai cunoscute si mai iubite preparate frantuzesti!
Fougasse cu afumatura si branza
Cine a calcat vreodata pe taramurile Frantei nu se poate sa nu se fi delectat cu fabuloasele produse frantuzesti de brutarie si patiserie. Croissantele, briosele si baghetele sunt doar cateva dintre bunatatile care ti se topesc in gura. La loc de cinste gasim, totodata, fougasse, sora frantuzeasca a focacciei. Dupa cum v-ati dat seama, deja, este un sortiment de paine, asociata in general regiunii Provence, desi este raspandita in toate regiunile Frantei. Poate include masline, branza, ansoa, dar si bucatele de bacon sau fructe uscate. La fel ca focaccia (Italia), hogaza (Spania) sau pogacsa (Ungaria), fougasse isi are radacinile in Roma antica si, in mod traditional, era folosita pentru a testa temperatura cuptorului cu lemne.
Tochitura de porc cu mamaliguta, branza si ou
Numita si topitura si preparata, traditional, cu ocazia taierii porcului, tochitura poate fi gasita, in diferite interpretari, in toate regiunile tarii. Contine, in primul rand, bucati de carne grasa, dar si carnaciori sau/si organe, precum si ceapa, usturoi, boia de ardei, cimbru, etc. Practic, fiecare zona are propria varianta, asa ca intalnim tochitura moldoveneasca, munteneasca, dobrogeana, ardeleneasca si maramureseana, la care se mai adauga tochituri haiducesti, macelaresti, etc. Unele nu contin maruntaie, altele nu au boia, dar presupun sos de rosii, unele nu au cimbru, altele nu au ceapa si tot asa. Asa ca, sunteti liberi sa va jucati dupa plac si imaginatie.
Supa crema de morcovi cu linte si curry
Este inca atat de frumos afara incat nu-ti vine a crede ca suntem aproape de sfarsitul lunii octombrie. Cred ca zilele insorite si cu temperaturi cat de cat sunt numarate, iar cand se vor instala zilele ploioase si mohorate putem sa le intampinam cu un bol de supa fierbinte. Supa-crema, mai precis. Supa-crema picanta, cu arome orientale, ca sa fim si mai exacti. Din ce? Din morcovi si linte rosie, imbogatite cu bacon, ca sa capete supa noastra consistenta si un parfum de afumatura. Se pregateste rapid si usor, este sanatoasa si satioasa si sta bine si la capitolul calorii. Ce-ti poti dori mai mult de la o mancare, nu?
Pui manastiresc à la Radu Anton Roman
Prima data, am vazut aceasta reteta preparata chiar de Radu Anton Roman, cu multi ani in urma, in emisiunea saptamanala pe care o avea la un anumit post tv. Pe vremea aceea, nu exista acest blog si nici macar intentia de a-l deschide, dar mi-amintesc cat de mult m-au fascinat reteta si pasiunea pusa in pregatirea ei. Am notat-o cuminte intr-un caiet si, cu gandul de a o pregati la un moment dat, am pus bine insemnarile. Am uitat de ele si de reteta, normal. Mi-am reamintit insa, acum vreun an, cand am rasfoit o carte cu retetele lui Radu Anton Roman. De data aceasta, mi-am jurat sa pregatesc minunatia cu ocazia unei mese cu mai multi invitati, invitati pasionati de bucataria romaneasca insa. Prilejul s-a ivit acum o saptamana si m-am gandit sa impartasesc cu voi rezultatul. Un rezultat fabulos, savuros si surprinzator, cu un “pacat” insa: este destul de greu.
Ciorba ardeleneasca de porc cu tarhon
Iarna asta ciudata m-a facut sa-mi dobor recordul la ciorbe, supe si borsuri. Adica, “fierturi” cu legume si carne, perfecte pentru a-ti dezmorti sangele in vine cand afara este frig si zapada :P. Dupa Borsul rusesc cu sfecla, m-am reintors pe plaiurile romanesti pentru o delicioasa ciorba ardeleneasca, parfumata cu tarhon si acrita cu lapte acru. E drept ca mi-ar fi trebuit zer pentru a respecta ca la carte reteta, dar, cum nu am avut (nu se gaseste la supermarket :P), am improvizat. Si, pot spune ca a reusit “experimentul”, chiar daca m-am abatut nitel de la reteta traditionala.