Mult timp, am ocolit carnea de vita deoarece mi se parea ca, indiferent ce i-as face, friptura tot tare ramane. Sigur, cand am luat vita Angus a fost o cu totul alta poveste, au iesit niste minunatii de fripturi, de ti se topeau in gura (vezi, de pilda, Friptura de vita cu sos de piper verde). Pentru acest lux, trebuie insa scosi din portofel multi bani :(. Cand am descoperit metoda gatirii lente (slow cooking-ul, cum ii spun americanii), m-am reintors la fripturile de vita. Sa ne intelegem, nu este vorba de fripturi la gratar sau la tigaia-gratar, ci de fripturi cu sos, pe care fie le taiati felii subtiri, fie le “sfasiati” cu ajutorul a doua furculite, pentru a obtine niste fasii de vita imbaiate in sos. Eu prefer, de obicei, aceasta a doua varianta, pentru ca obtinem astfel un armonios amestec carne-sos. Dezavantajul e, in acest caz, ca friptura noastra pierde la capitolul aspect, dar conteaza mai putin daca o pregatiti pentru familie. Ce sa va mai spun despre acest mod de gatire a carnii de vita? Va ofera posibilitatea de a folosi bucati mai ieftine de vita (cu tesut conjunctiv), carnea iese foarte frageda si aromata (datorita faptului ca sta mult timp in sosul cu legume, ierburi, condimente, etc.), necesita destul de putina manopera si iese suficient cat sa stati linistiti macar vreo 2-3 zile. In plus, friptura astfel pregatita poate fi folosita si pentru pregatirea unor sandwich-uri dementiale pentru birou :P.

In SUA, Canada sau Australia, pentru prepararea fripturilor de acest fel (din vita, in principal, dar merg de minune si puiul si porcul) se foloseste un aparat numit “slow cooker” sau “crock-pot”. Este un aparat electric, care mentine o temperatura constanta intre 79 si 93 grade Celsius (175-200 grade Fahrenheit). Se pune in el carnea, lichidul (supa, de regula, dar si vin si apa), legume si tot ce mai trebuie, se inchide si se lasa in pace cateva ore (a se citi, se seteaza un anumit timp, dupa care aparatul doar mentine continutul cald). In teorie, se poate pune tot ce trebuie in slow-cooker inainte sa plecati la serviciu, iar cand va intoarceti friptura este gata :D. Zic in teorie, pentru ca eu, una, nu am incercat, desi inteleg ca au inceput si pe la noi sa vanda astfel de aparate (considerate de unii “printre cele mai mari inventii” in bucatarie :P). Ma rog, exista si o lista cu dezavantaje ale acestui mod de gatire si ale slow-cooker-ului (de la pierderea vitaminelor din legume prin prelucrarea termica indelungata pana la riscul de a ramane “in viata” unele bacterii, din cauza temperaturii joase), pe care o gasiti usor pe internet daca sunteti interesati sa cumparati un astfel de aparat.

Eu, neavand “inventia”, am improvizat: am facut friptura intr-o oala de fonta cu capac etans, pe care am bagat-o in cuptor la cea mai mica temperatura posibila (cam 160 grade Celsius) si am lasat-o acolo vreo 6 ore (interval in care am umblat la ea doar de vreo 3 ori, pentru a intoarce carnea si a ma asigura ca nu a “disparut” tot sosul). Sa vedem insa si reteta, ca am lungit-o destul cu povestile :P.

Ingrediente (pentru 6-8 portii):
– pulpa de vita 1,8 kg
– portocale 2 buc. (480 g)
– miere 2 linguri (110 g)
– ceapa 3 buc. (230 g)
– usturoi 6 catei mari (20 g)
– ardei iute 1 buc. (20 g)
– pasta de rosii 70 g
– otet din vin alb 150 ml
– cuisoare 4 buc.
– zahar brun 2 linguri (50 g)
– rosii bucati 1 cutie (400 g)
– supa de carne sau de legume 700 ml
– ulei 3 linguri
– sare, piper macinat

Porniti cuptorul la cea mai mica temperatura, incingeti uleiul intr-un vas mare de fonta cu capac. Dati bucatile de carne de vita cu sare si piper macinat, rumeniti-le pe toate partile in uleiul incins. Adaugati apoi ceapa (bucatele), usturoiul (maruntit), ardeiul iute (curatat sau nu de seminte, in functie de cat de iute este) si rosiile bucati. Amestecati usor, turnati otetul si supa fierbinte. Puneti si zaharul brun, sucul de la portocale, cuisoarele, mierea si pasta de tomate. Amestecati bine. Sosul rezultat ar trebui sa acopere bucatile de carne. Aduceti-l la punctul de fierbere.

Acoperiti vasul si bagati-l in cuptor. Lasati-l intre 4 si 6 ore, in functie de cat de repede se face carnea (o intepati cu furculita si aceasta trebuie sa intre foarte usor). Pe parcursul statului in cuptor, amestecati de 2-3 ori, pentru a va asigura ca nu se prinde cumva friptura de fundul vasului si, totodata, verificati daca nu a scazut prea tare sosul. La finalul timpului petrecut in cuptor, sosul a scazut la mai putin de jumatate din cantitatea initiala, s-a ingrosat si inchis la culoare. Aveti pentru servire doua variante: fie taiati friptura in felii (cu un cutit de friptura special), iar sosul il pasati, pentru a deveni omogen, fie sfasiati carnea cu doua furculite, direct in oala, si o amestecati cu sosul. Puteti servi friptura cu o garnitura de cartofi (prajiti, ca la mine, sau piure ori natur) sau cu lipie si salata verde.

Calorii: 304 kcal / 100 g (fara garnitura).