Nu este prima data cand va vorbesc de mille-feuille, celebrul desert frantuzesc cu straturi crocante de aluat foietaj si crema, dar mi-am propus sa revin asupra acestui deliciu dulce deoarece mi-am dat seama ca lipseste de pe blog varianta clasica. Adica, v-am tentat cu o adaptare moderna, a la Gordon Ramsay (Mille-feuille cu ciocolata alba si capsune), si cu laboriosul Tort mille-feuille impletit, dar mi-a scapat tocmai varianta clasica, de prajitura. Bine, bine, veti spune, dar ce diferente majore sunt ca sa se justifice o noua postare? Pai, sunt diferente de cantitati (ma gandesc ca multi dintre voi vor reteta clara de prajitura, nu sa stea sa faca diferite calcule) si, nu in ultimul rand, de crema. Daca Tortul mille-feuille impletit avea o crema diplomat, varianta clasica este cu crema patiserie (crema simpla de vanilie). Crema patiserie care trebuie sa aiba consistenta potrivita, adica nici prea fluida (ca sa poata fi spritata si sa nu curga), nici prea densa, pentru a nu lasa impresia de prajitura “uscata”.

Un mille-feuille clasic trebuie sa aiba trei straturi de foietaj si doua straturi de crema patiserie, iar deasupra se presara zahar pudra. Variantele cu frisca sau gem in loc de crema si cu glazura de zahar (bicolora, de regula) in locul “banalului” zahar pudra sunt derivate si mai noi. Cum mai tarziu au aparut si variante sarate de mille-feuille (cu branza si spanac, de pilda). Referitor la decorul de zahar, eu am optat pentru un strat fin de zahar pudra pentru ca o glazura presupune mult mai mult zahar (adica, mult mai multe calorii). Ca sa fie un pic mai clar, daca la pudrare folositi, sa zicem, 20 g de zahar pudra, pentru o glazura (simpla sau bicolora) veti avea nevoie de peste 150 g zahar.

In ceea ce priveste numele, v-am mai spus ca mille-feuille inseamna mot-a-mot “o mie de foi” si ca se trage de la numeroasele straturi ale foietajului. Nu am apucat insa sa va spun ca alt nume sub care este cunoscut desertul, Napoleon, nu provine de la celebrul imparat, ci de la orasul italian Napoli. Si pentru ca tot am pomenit de Italia, combinatia foietaj-crema patiserie o gasiti la “cannoncini” (Conuri din foietaj cu crema de vanilie).

Ingrediente (pentru 6 portii):
– aluat foietaj 1 foaie (400 g)
– lapte (3,5% grasime) 300 ml
– smantana neindulcita pentru frisca 200 ml
– galbenusuri 4 buc.
– zahar tos 100 g
– esenta vanilie 1 fiola (daca folositi extract, 1 lingurita)
– faina de porumb (maizena) 50 g
– sare un varf de lingurita
– zahar pudra 20 g

Incingeti cuptorul la 200 grade Celsius. Intindeti aluatul foietaj intr-o foaie cu grosime uniforma (cam 4 mm grosime). Asezati-o, cu ajutorul sucitorului, intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Asezati peste foaie o alta hartie de copt si, apoi, a doua tava de la aragaz (sa intre in prima si sa preseze aluatul). In acest fel, impiedicati foietajul sa se umfle. Bagati in cuptorul incins si lasati 30-35 de minute, avand grija sa intoarceti tava la jumatatea timpului, iar spre final sa verificati ca aluatul sa nu se arda. Foaia trebuie sa fie crocanta si aramie. Lasati-o sa se raceasca, indreptati-i marginile si taiati-o in trei (pe lungime).

Pentru crema patiserie: amestecati laptele cu smantana lichida si puneti-le sa se incalzeasca, pe foc mic. Bateti galbenusurile cu sarea si zaharul tos pana cand obtineti o spuma galbuie. Adaugati esenta de vanilie si faina de porumb. Omogenizati si turnati, putin cate putin, din laptele cald. Cand amestecul de oua, faina si lapte a ajuns la o temperatura apropiata de cea a laptelui, turnati compozitia peste laptele din oala. Tot pe foc mic si amestecand continuu cu un tel, lasati pana cand ajunge la temperatura de fierbere. Ar trebui sa aveti o crema fina si omogena. Lasati-o sa se raceasca, dupa care omogenizati-o din nou. Puneti jumatate din crema pe una din bucatile de foietaj (fie o intindeti pur si simplu, fie o puneti cu spritul ca sa arate mai bine).

Asezati o a doua bucata de foietaj si, apoi, restul de crema. Inainte de a pune al treilea strat de foietaj, taiati-l in 6 bucati egale (va va fi, astfel, mai usor sa portionati prajitura). Puteti servi imediat prajitura, dar este si mai buna daca o tineti macar vreo 2 ore la rece. Inainte de a o taia si servi, presarati zaharul pudra.

Arata bine, nu? Credeti-ma ca si este foaaarte buna la gust :).

Calorii: 350 kcal / 100 g sau 550 kcal / portia.