Rotunzi, crocanti si parfumati, acesti biscuiti deliciosi cu aroma de migdale sunt eleganti, se fac foarte usor si reprezinta solutia ideala la vesnica dilema “ce fac cu albusurile care mi-au ramas?”, aparuta dupa ce pregatiti o maioneza sau o crema de vanilie. Pe motiv de albusuri i-am ales si eu, intr-o oarecare masura, pentru a-i include in pungutele cu biscuiti oferite ca marturii. Si i-am mai ales pentru ca-mi plac mult acesti biscuiti nascuti in Italia spre sfarsitul secolului al XIII-lea si raspanditi treptat in intreaga Europa si tarile arabe. La noi, s-a impamantenit denumirea de pricomigdale sau picromigdale.
In mod traditional, la prepararea acestor biscuiti se folosea o combinatie de migdale dulci si amare, doar ca acestea din urma nu mai sunt disponibile a fi cumparate ca atare din cauza substantei pe care o contin, toxica in cantitate mai mare. Prin urmare, se folosesc migdale dulci si esenta de migdale amare, doar ca eu nu am avut din aceasta si am fost nevoita sa pun esenta simpla. Pentru a compensa un pic din “amareala”, am pus insa jumatate din migdale nedecojite. In final, aroma de migdale a fost mai putin pregnanta decat ar fi trebuit, dar suficient de tare pentru a rezulta niste biscuiti deliciosi. Asa cum v-am spus si la Biscuitii simpli cu vanilie, biscotti amaretti se pot pastra in cutii ermetic inchise chiar si o saptamana.
Ajustati cantitatile, luand in considerare ca mi-au iesit circa 140 de pricomigdale.
Ingrediente:
– albusuri de ou 6 buc. (250 g)
– zahar tos fin 300 g
– migdale crude nedecojite 300 g
– migdale crude decojite 300 g
– zahar pudra 300 g
– esenta de migdale 4 lingurite
Incingeti cuptorul la 170 grade Celsius. Maruntiti migdalele, cu ajutorul robotului, pana cand obtineti aproape ca o faina. Pentru ca “grauntele” de migdale sa nu se lipeasca intre ele, datorita grasimii pe care o contin, puneti peste migdale, in vasul robotului, din zaharul pudra. “Faina” de migdale rezultata amestecati-o cu eventualul zahar pudra ramas. Mixati albusurile pana cand obtineti o spuma aerata. Incorporati treptat, cate o lingura o data, zaharul tos fin, mixand in continuare la turatie maxima. La final, veti avea o bezea foarte batoasa si lucioasa. Cu ajutorul unei spatule, inglobati in bezea amestecul de migdale macinate si zahar pudra. Puneti si esenta de migdale. Cu ajutorul unui sprit sau cu o lingurita, puneti gramajoare de aluat intr-o tava tapetata cu hartie de copt (daca este cazul, cu degetul udat, nivelati “motul” care ramane de la sprit).
Bagati tava in cuptor si lasati-o 45 de minute – o ora, timp in care pricomigdalele se intaresc usor la suprafata si prind un pic de culoare. Opriti cuptorul si lasati-le sa se raceasca in cuptor, cu usa intredeschisa. Daca va ies doua tavi cu pricomigdale, le puteti pune pe amandoua in cuptor in acelasi timp, avand grija sa le schimbati si sa le rotiti la mijlocul timpului.
Calorii: 478 kcal / 100 g sau 44 kcal / buc.
Imi plac pricomigdale, sunt atat de delicate si mereu se topesc in gura 🙂
Daaa, Paula. In plus, miros atat de bine :). Pacat ca au asa multe calorii :(.
este o reteta italiana foarte indragita datorita unui gust uni si savuros.