O alta prajitura pe care ne-am obisnuit sa o luam din cofetarii, unii din nostalgie, altii poate din comoditate sau pentru ca isi inchipuie ca este foarte anevoios de pregatit, e savarina. Pufoasa si bine insiropata, racoritoare, parfumata si cu un strat generos de frisca cremoasa (a se citi frisca adevarata, nu din “plastic”), savarina este cu adevarat delicioasa. Mie, una, imi place foarte mult, asa cum imi plac si eclerele (cu ciocolata sau cafea solubila) si choux-urile. Cum retete pentru prepararea acestora v-am propus deja (vezi Eclere cu ciocolata si Choux à la crème), era momentul, zic eu, sa “atacam” si subiectul savarinelor :).

Derivate din babele cu rom (prajituri din aluat dospit, insiropate cu rom si umplute cu frisca sau crema patiserie, cu fructe proaspete sau confiate), savarinele difereau, initial, de acestea prin forma (ca niste inele pufoase) si prin amestecul cu alcool folosit la insiropat. Intre timp, diferentele s-au estompat si au aparut tot felul de combinatii si de variante. Eu va propun astazi o varianta foarte usor de pregatit: nu presupune drojdie si, deci, nici timpi de dospire. Mai exista, apoi, si varianta in care faina este inlocuita cu pesmet, dar eu una o prefer pe aceasta. Savarinele sunt gata foarte repede, sunt pufoase si fine, adica exact cum trebuie. Cel mai greu lucru in toata povestea savarinei este… asteptatul. Adica, sa asteptati vreo doua ore, cat sta savarina la frigider. Nu de alta, dar asa este ea buna, rece, rece…

Revenind la aspectele practice, aveti nevoie de niste forme ca de tarta, dar mai inalte. Formele pe care le-am avut eu au fost undeva intre dimensiunea normala si cea de mini-savarina. Ma rog, la o adica, va puteti juca si cu alte forme, din inox sau silicon. Cum am facut eu cu niste forme din silicon in forma de inima, ca tot suntem in “luna iubirii” :). In final, mi-au iesit din cantitatile de mai jos 5 savarine mici si 3 savarine mari, in forma de inima.

Ingrediente:
– oua 2 buc.
– zahar tos 200 g
– lapte integral (3,5% grasime) 2 linguri
– unt (82% grasime) 20 g
– faina 120 g
– praf de copt 1 lingurita
– rom 3-4 linguri (in functie de cat de pregnant vreti sa fie alcoolul)
– esenta de rom 1 lingurita
– frisca 150 g
– gem (de merisoare salbatice, in cazul meu) 4 linguri (80 g)

Incingeti cuptorul la 180 grade Celsius. Pentru aluatul de savarine: puneti intr-un ibricel, pe foc mic, laptele si untul. Amestecati pana cand untul se topeste. Cerneti faina intr-o farfurie si amestecati-o cu praful de copt. Bateti ouale cu 60 g zahar pana cand se topeste zaharul si obtineti o spuma galbuie. Incorporati, treptat, amestecul de lapte si unt. Putin cate putin, puneti din faina.

Cand ati terminat de pus faina, trebuie sa aveti un aluat omogen, suficient de fluid cat sa cada de pe lingura sub forma de “panglica”. Distribuiti aluatul in forme din inox (ungeti-le cu unt) sau din silicon (neunse).

Iata formele inimioara de care va vorbeam. Lasati cam un centimetru pana la buza formei, pentru ca aluatul creste in cuptor. Asezati formele intr-o tava si bagati-le in cuptor. Lasati-le 20-25 de minute sau pana cand savarinele trec testul scobitorii. Intre timp, pregatiti siropul cu rom, pe foc mic, din 200 ml apa si restul de zahar (140 g). Cand ati obtinut siropul (nu trebuie sa fie foarte dens, lasati-l doar vreo 5-6 minute sa fiarba), adaugati romul (bautura) si esenta de rom. Lasati siropul sa se raceasca. La fel, savarinele se lasa sa se raceasca total inainte de a le scoate din forma.

Asezati-le apoi pe un platou usor adanc, cu susu-n jos, si, cu un cutit zimtat, taiati-le ca un capac (de 1 cm grosime). Insiropati-le apoi bine (turnati tot siropul, chiar daca se aduna pe fundul platoului). Ornati-le cu frisca, iar pe capac puneti gemul bine omogenizat. Bagati-le in frigider si, pana la servire, mai puneti din cand in cand peste capacul lor – cu o lingura si cu mare atentie, ca sa nu curga gemul – din siropul adunat pe fundul platoului.

Iata si o poza cu “spatele” savarinelor, pentru a vedea mai bine inimioarele :).

Calorii: 295 kcal / 100 g.