Un blat de lucru, un cuptor, un teanc de boluri si tavi, un munte de mere, altul de dovleac si mai multe pungi si cutii de zahar, faina, stafide, miresme. Totul printre mese, scaune, bucatarii lucioase si frumos oranduite, oameni care se perinda curiosi sa vada ce plite si cuptoare au mai aparut, ce culori se mai poarta prin bucatarie si, mai ales, ce preturi. Cred ca v-ati dat seama, deja, despre ce vorbesc.  Despre un cooking show, unul mai altfel, organizat intr-un mare magazin de mobila si accesorii, Kika. Ideea din spatele evenimentului? Oferirea de prajituri copiilor, dar si parintilor acestora, prajituri pregatite de food-bloggeri in mediul mai putin conventional sus-mentionat. Cui a apartinut ideea de a da viata cuptoarelor si plitelor expuse in magazin? Electrolux. Iar la punerea ei in practica au contribuit mai multe agentii de PR si publicitate (multumiri fetelor, inclusiv pentru ajutorul dat la curatarea merelor :P).

Judecand dupa repeziciunea cu care s-au evaporat tavile de placinte, tarte, turta dulce si prajiturele cu dulceata, pot spune, cu mana pe inima, ca scopul a fost atins si ca evenimentul a fost un succes. Unde mai pui ca, pe langa plitele si cuptoarele Electrolux care au prins viata si au umplut cu seducatoare arome toate etajele magazinului, s-au animat brusc si zecile de mese si scaune expuse in magazin. Cum ar veni, respectivul magazin a avut, timp de doua zile, un al doilea food-court pe langa cel traditional. Doar ca aici deserturile au fost daruite cu drag si nu vandute :).

Dar, sa o luam oarescum cu inceputul si sa va prezint, in imagini si mai putine vorbe, cum s-au scurs cele doua zile de cooking-show. In primul rand, sa va spun cu cine am “combatut”: Catalina de la Kiss the Cook si Antonina de la Dulcegarii culinare. Dat fiind ca s-au indeletnicit cu pregatirea de turta dulce si prajiturele cu dulceata, fetele si-au permis luxul sa-i provoace pe copii sa vada mai indeaproape cum se fac deliciile dulci.

La mine, fu ceva mai complicat si mai riscant (ba o plita mereu incinsa, ba tavi fierbinti, etc). Oricum, nebunia a inceput cu muntele de mere decojite, curatate de samburi si cotor si taiate, a continuat cu multe kilograme de dovleac ce asteptau sa fie curatate, rase si calite si cu pregatirea aluatului. Nu de alta, dar scopul era urmatorul: Tarta cu mere si stafide si, respectiv, Placinta cu dovleac. Cam vreo suta de portii asa…

Dupa aproape trei ore, au inceput sa se vada si roadele muncii: una bucata tava cu tarta ajungea in cuptorul incins, in timp ce surata ei mai putin sofisticata, placinta, se odihnea deja…

Si s-au tot succedat tavile in cuptor. Odata scoase, nu au avut viata lunga, dupa cum v-am spus deja. Ba chiar, au avut soarta cruda de a fi taiate fierbinti, pentru ca nerabdarea oamenilor era prea mare :P…

Iar satisfactia s-a dovedit si ea mare. “Este delicioasa!”, “Nota 10, felicitari!”, “Ce buna este!”, “E musai sa o fac si eu!”, au fost doar cateva din laudele primite de Dino Gurmandino, laude intrecute, ca efect de umflare in pene, doar de curiozitatea cu care unii cereau detalii despre retete. Caci ce bucurie mai mare poate fi cand vezi ca ceea ce ai pregatit place intr-atat incat oamenii mai ca par dispusi sa puna chiar atunci mana pe spatula, tava si ingrediente si sa-si pregateasca o tava cu tarta sau placinta :)…

Mai este nevoie sa va spun ca de abia astept sa repetam experienta? Nu cred… Este de la sine inteles!