La ultima incursiune in piata, am gasit ratacite pe un colt de taraba niste vinete micute si m-am grabit sa le insfac. Nu de alta, dar rar gasesti la noi vinete care sa nu aiba, vorba unui ospatar de la un restaurant turcesc, “2 kile una”. Si cam asa este… Greu gasesti vinete care sa nu fie mai lungi decat palma, desi acestea sunt cele mai bune pentru a afla de ce a lesinat imamul… V-am bagat in ceata, nu-i asa? Chiar asta am vrut sa aflu insa preparand Imambayildi, acest preparat traditional turcesc, al carui nume inseamna tocmai “imamul a lesinat”.

Exista mai multe povesti despre cum s-a nascut numele acestui preparat cu vinete impanate. Una spune ca imamul ar fi lesinat de placere cand a gustat din savuroasa mancare, alta face referire la un imam casatorit cu fiica unui negustor de ulei de masline. Zestrea acesteia a constat în 12 ulcioare mari, cat un om inaltime, pline cu cel mai bun ulei de masline. Femeia a folosit din el pentru a pregati zilnic vinete in ulei, cu ceapa si rosii, preferatele imamului. In a 13-a zi, pe masa imamului nu s-a mai aflat insa deliciosul preparat. Intrigat, acesta si-a intrebat sotia ce s-a intamplat, iar femeia i-a spus ca a terminat uleiul de masline. Vestea l-a socat atat de tare pe imam incat se spune ca si-a pierdut cunostinta.

Revenind la oile mele, am incercat sa pregatesc Imambayildi cu cat mai putin ulei posibil, fara a afecta insa gustul. Si pot spune ca am reusit: au rezultat niste vinete delicioase, de cu greu te poti opri dupa una singura. Va mai spun doar ca Imambayildi se serveste rece, iar la turci este incadrat in categoria “meze” (gustari). Aaa, mai trebuie sa va spun ca dedic aceasta reteta proiectului “Dulce Romanie”, creat de Mihaela, dus mai departe de mai multi bloggeri, iar in septembrie gazduit de Betty. Detalii gasiti pe Betty’s Kitchen :).

Ingrediente (pentru 6 portii):
– vinete 6 buc. mici (1,1 kg)
– ulei de masline 80 ml
– ceapa 2 buc. mari (230 g)
– usturoi 4-5 catei (20 g)
– patrunjel verde 1 leg. mica
– rosii 2 buc. (280 g)
– zahar brun 1 lingura rasa
– sucul de la jumatate de lamaie
– sare, piper

Incingeti cuptorul la 190 grade Celsius. Curatati partial coaja vinetelor (lasand fasii de coaja din loc in loc, vinetele nu se vor “dezmembra” in timpul prajirii si coacerii). Taiati din coada acestora, astfel incat sa ramana doar vreo 2 cm. Incingeti 50 ml ulei de masline intr-o tigaie si rumeniti usor vinetele, pe toate partile. Nu trebuie practic decat sa prinda un pic de culoare si sa se inmoaie usor. Scoateti-le pe un tocator. In aceeasi tigaie, puneti restul de ulei si caliti ceapa, taiata fideluta. Adaugati usturoiul (feliute), lasati inca 1-2 minute si puneti patrunjelul verde (tocat marunt). Adaugati un pic de sare si de piper si opriti focul.

Despicati cu grija vinetele, executand 3-4 taieturi pe lungime, dar fara a taia pana jos (vanata trebuie sa se desfaca asemenea unui eventai, dar sa fie tinuta la ambele capete). In fantele create, introduceti amestecul de ceapa, usturoi si patrunjel. Taiati 6 felii din rosii, iar restul de rosie taiati bucatele. Asezati bucatelele de rosii intr-un vas de Jena suficient de mare pentru ca vinetele sa incapa lejer (sa nu fie inghesuite). Puneti peste rosiile bucati, vinetele impanate. Presarati peste ele zaharul brun si stropiti-le cu sucul de lamaie. Puneti pe fiecare vanata cate o felie de rosie, un strop de sare si de piper. Turnati pe langa vinete, in vasul de Jena, 200 ml de apa si bagati in cuptorul incins. Lasati 45-50 de minute, timp in care vinetele se coc bine (daca le intepati cu o furculita, aceasta intra usor), iar in vas se formeaza un sos delicios.

Opriti focul si lasati vinetele sa se raceasca. Serviti-le impreuna cu sosul lasat in vas si, eventual, cu un pic de smantana.

Calorii: 98 kcal / 100 g.