Chiar daca se traduce prin “os gaurit”, acest preparat traditional milanez este un adevarat deliciu, mai ales acompaniat de un Risotto alla milanese. Este vorba de un rasol de vita pregatit la foc domol, cu legume, vin alb si supa, pentru a fi desavarsit, la final, cu parfumata “gremolata”, amestec de ierburi, usturoi si coaja de citrice. Osso Buco (sau ossobuco) este usor de preparat, doar ca necesita un timp mai indelungat. Va garantez insa ca merita asteptarea.
Dupa cum sugereaza si numele, pentru pregatirea acestei specialitati milaneze sunt necesare bucati de carne cu os “cu gaura”, umplut cu maduva. Bine acum, daca vreti musai, puteti inlocui rasolul cu alte parti ale vitelului sau vacii, dupa cum am inteles ca reteta s-ar preta si pentru carne de miel sau de pui. Atunci insa nu-l mai putem numi Osso buco…
Ingrediente (pentru 2 portii):
– rasol de vita 2 buc.
– faina 30 g
– ceapa 1 buc. (77 g)
– tije de telina 50 g
– morcov 1 buc. (50 g)
– usturoi 4 catei
– dafin 2 foi
– patrunjel 1 legatura
– vin alb 120 ml
– supa instant de vita 200 ml
– rosii 3 buc. mici (260 g)
– coaja de lamaie si de portocala
– unt 30 g
– ulei de masline 2 linguri
– sare, piper
Dati bucatile de rasol prin faina, scuturati-le usor si rumeniti-le un pic, la foc mediu, intr-o cratita nonaderenta in care ati incins, in prealabil, uleiul de masline si untul. Dupa ce le-ati rumenit pe ambele parti, scoateti bucatile de rasol pe o farfurie.
In aceeasi cratita, puneti sa se caleasca ceapa taiata felii. Dupa 2-3 minute, adaugati morcovul taiat bucatele. Amestecati bine, mai lasati 1-2 minute si adaugati tijele de telina (taiate felii) si jumatate din cantitatea de usturoi (2 catei), taiat de asemenea feliute. Adaugati jumatate de legatura de patrunjel taiata marunt si foile de dafin.
Dati focul mai mare si turnati vinul alb. Amestecati bine, iar dupa ce vinul s-a evaporat partial adaugati supa instant de vita si bucatile de carne rumenite si puse deoparte. Puneti si rosiile (eventual, curatate de pielita si de seminte), dati focul mic, acoperiti cratita si lasati sa fiarba inabusit timp de o ora si jumatate. Amestecati din cand in cand, iar la jumatatea timpului intoarceti bucatile de rasol.
La finalul timpului, carnea ar trebui sa fie foarte frageda (se poate intepa foarte usor cu o furculita). Daca vreti ca sosul sa fie mai scazut, indepartati capacul ultimele 10 minute. Intre timp, intr-un castron, puneti coaja rasa de la o lamaie si o portocala, cei doi catei de usturoi ramasi (dati prin presa de usturoi) si restul de patrunjel tocat marunt. Amestecati bine gremolata.
Serviti Osso buco fierbinte, pe un pat de Risotto alla milanese si cu gremolata pusa deasupra.
Calorii: 165 kcal / 100 g.
Felicitari!! Credeam ca nu o sa mai dau peste un Osso-buco facut ca la carte pe site-uri(bloguri) romanesti. Inca o data ..FELICITARI! Te-am descoperit abia acum si te-am pus la favorite. De la un bucatar pasionat.
Ma bucur mult ca v-a placut reteta de Osso buco si multumesc pentru aprecieri. Va astept sa reveniti pe blogul meu, cu noi impresii si comentarii. O seara frumoasa!
Reteta este absolut delicioasa.La prezentarea din fotografii se mai putea lucra putin.Am încercat variante cu polenta si risotto de mai multe feluri.Varianta cu risotto alla milanese ramane favorita mea chiar daca sofranul pur arde la buzunar.Am preferat sa prepar reteta in wok-ul de fonta si pus la cuptor unde cap?t? o aroma deosebita.Atentie la prajirea bucatilor de rasol! Am rumenit la foc mediu spre mare. Astfel, gustul specific se accentueaza. Felicit?ri pentru aceasta reteta care mi-a satisfacut gusturile de bucatar pasionat si gurmand incurabil.
@ Costin, ma bucur mult ca reteta a fost pe gustul tau. Multumesc si pentru precizarile legate de temperatura si cuptor. Cat despre poze, crede-ma ca pe multe dintre ele le-as schimba. Mi-am propus de altfel sa refac multe retete cu pozele de rigoare, dar stau foarte prost la capitolul timp. Sper sa apuc candva sa “periez” retetele deja postate. Toate cele bune!
As vrea sa va multumesc pentru reteta. A iesit absolut delicioasa, si mi-a ridiciat putin moralul. Pana sa dau de ea nu imi iesise niciodata vita la cuptor (reteta am modificat-o putin, in sensul ca nu am lasat-o pe aragaz ci dupa ce am adaugat toate ingredientele am pus-o la cuptor).
Iar gremolata a fost cireasa de pe tort.
Abia astept sa incerc noi retete de aici.