Cum, necum, iar m-am trezit ca am in frigider albusuri ramase de la inghetata, asa ca a reaparut sacaitoarea intrebare: Ce fac cu ele? Dupa prajiturelele pentru ceai cu nume pretentios (Financiers sau Friands) si dupa Prajitura ingerilor, cu lamaie sau in alb si negru, mi-am zis sa incerc altceva: vestitele bezele frantuzesti cunoscute drept macarons si, numite de Sanda Marin, macaroni sau turtite cu migdale. Exista nenumarate variante de macarons, mai ales ca se pot lipi cu tot felul de creme, dupa dorinta fiecaruia.

Cum eu am vrut sa fie niste macarons cu mult, mult fistic, trebuie sa recunosc ca rezultatul final nu prea seamana cu cel din reviste. Adica, au iesit mai degraba turtite cu migdale decat pretentioase macarons cu aer parizian, “picior” si suprafata perfect lucioasa :). Pot sa va asigur insa ca au iesit bune, bune, de lins pe degete. Mai ales ca, neomorandu-ma dupa cremele cu unt, am facut pentru unirea macaronilor o crema de mascarpone cu miere.

Ingrediente:
– albusuri 5 buc. (160 g)
– zahar tos 55 g
– zahar pudra 200 g
– migdale curatate de coaja 90 g (daca aveti faina de migdale, cu atat mai bine)
– fistic 150 g
– mascarpone 300 g
– miere 50 g
– zahar vanilinat 1 pliculet

Incalziti cuptorul la 180 grade Celsius. Cu ajutorul blenderului sau robotului de bucatarie, transformati intr-o pudra fina migdalele curatate de coaja si fisticul, amestecate cu zaharul pudra. Pentru a va asigura ca obtineti o pudra cat mai fina, dupa ce “macinati” o data, dati printr-o sita si ce ramane mai mare in sita bagati inca o data in blender. Daca aveti deja faina de migdale, cu atat mai bine, va ramane de macinat doar fisticul.

Bateti albusurile (scoase eventual din frigider cu o seara inainte, daca nu, macar cu 3-4 ore in avans) pana obtineti o spuma foarte aerata. Treptat, adaugati zaharul tos si bateti pana rezulta o spuma mai consistenta si lucioasa (circa 2 minute).

Incorporati pudra de migdale si fistic in spuma de albus amestecand usor cu ajutorul unei spatule. Acesta este momentul cheie din pregatirea macarons-urilor, in sensul ca daca amestecati prea putin vor ramane cu “varf”, iar daca amestecati prea mult se turtesc de tot. Puteti face un test: puneti un pic de compozitie pe o farfurie si daca, in circa 10 secunde, varful se lasa atunci este totul in regula. Daca nu, mai trebuie amestecat.

Cum eu am pus din start mai mult fistic, nu mi-am batut, sincer, prea mult capul ca macarons-urile sa nu fie cu “mot” 🙂 Aliniati macarons-urile intr-o tava tapetata cu hartie de copt si lasati-le sa se “odihneasca” aproximativ o ora, la finalul careia ar trebui sa aiba o suprafata lucioasa si usor intarita (daca le atingeti cu degetul, sa nu se ia aluat). Intre timp, pregatiti crema, amestecand foarte bine mascarponele cu mierea si zaharul vanilinat.

Bagati macarons-urile in cuptorul preincalzit si lasati-le 15-18 minute. Lasati-le sa se raceasca de tot si scoateti-le din tava (la mine s-au desprins usor dar, daca aveti dificultati, ajuta sa puneti cateva picaturi de apa sub foaia de copt, iar bezelele se vor scoate fara probleme; numai sa nu le lasati prea mult sa stea pe hartia umezita). Uniti cate doua macarons de aceeasi dimensiune cu crema de vanilie. Se mentin foarte bine, in frigider, cateva zile.

Calorii: 355 kcal/100 g.